Diagnosticul de infertilitate poate fi aplicat unui cuplu care a încercat timp de un an, respectiv 6 luni, să obţină o sarcină pe cale naturală. Prima analiză recomandată unui bărbat este spermograma care poate depista oligospermia, astenospermia, teratospermia şi azoospermia. În cazul unei femei, alături de examen medical şi ecografic, prima analiză este AMH, urmată de histerosalpingografie ori histerosonografie pentru a verifica permeabilitatea trompelor uterine.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Chadi Muheidli, medic primar obstetrică-ginecologie din cadrul Dacia Medical Center:
Un cuplu este considerat infertil după ce a încercat timp de un an să obţină o sarcină pe cale naturală. Perioada se aplică în cazul în care femeia are până în 35 de ani.
După această perioadă, ar fi bine să nu se aştepte mai mult de şase luni. Motivul rezidă în scăderea şanselor de a obţine o sarcină chiar şi la femei fără probleme de fertilitate, după această vârstă, prin urmare timpul devine şi mai preţios.
Indiferent de sursa problemei, cuplul este diagnosticat drept infertil, nu femeia este infertilă, ori bărbatul este infertil. Cei doi au o problemă împreună, anume nu pot concepe un copil pe cale naturală.
Prin urmare, investigaţiile încep în cuplu, cu o vizită împreună la un medic specialist în probleme de fertilitate. De multe ori, cei doi au analizele la zi, acestea sunt bune, iar femeia a trecut deja pe la medicul ginecolog, testele de rutină, cum ar fi Babeş Papanicolau, culturi, secreţii nu indică o problemă. Totuşi, sarcina nu apare. Iată ce analize sunt de făcut.
Pentru bărbat, prima este spermograma. Vedem astfel numărul, mobilitatea şi tipul spermatozoizilor. Cele mai întâlnite anomalii spermatice, determinate în urma efectuării unei spermograme, sunt: oligospermia (cantitate redusă de spermă), astenospermia (abilitate scăzută a spermatozoizilor), teratospermia (formă anormală a spermatozoizilor ce face imposibilă fecundarea ovulului) şi azoospermia (lipsa totală a spermatozoizilor în materialul seminal).
Dacă spermograma nu indică o problemă, atunci investigaţiile, cel puţin în acest punct, o vizează doar pe femeie.
La femei, analizele uzuale se repetă, la nevoie. Sigur că medicul specialist va efectua o ecografie şi un control la o prima evaluare. În plus, adăugăm o analiză numită AMH, particular cerută în situaţiile de infertilitate. Evaluarea hormonului anti-Mullerian oferă informaţii preţioase despre rezerva ovariană.
Când vine vorba despre investigaţii, prima indicaţie este pentru histerosalpingografie ori histerosonografie. Proceduri similare, cu rezultate identice, cele două investigaţii au drept scop testarea permeabilităţii trompelor. În aproximativ 30% din cazuri, aceasta este sursa infertilităţii.
Diferenţa dintre cele două constă în faptul că prima foloseşte raze X, în timp ce a doua este realizată cu ajutorul ecografului, cu substanţă de contrast. Pacienta îşi revine mai repede după histerosonografie şi reacţiile sunt mai puţine şi de scurtă durată şi intensitate.
Dacă nu am identificat probleme în această etapă, atunci se poate trece la o laparoscopie. Aceasta este o metodă modernă de explorare a uterului, tuburilor falopiene şi ovarelor. De data aceasta, procedura se face abdominal, cu laparoscopul.
În tot acest timp, se realizează o monitorizare atentă a ovulaţiei pentru a vedea dacă şi când are loc ovulaţia printr-o ecografie ce vizează diametrul foliculului ovarian. Se adaugă teste care detectează o hormonul luteinizant (LH) în urină, cu 24 până la 36 de ore înainte de ovulaţie sau creşterea valorii progesteronului seric.
Paşii viitori – contact sexual la ovulaţie, inseminare intrauterină sau fertilizare in vitro (cu celule proprii ori donate) se stabilesc fie în timpul investigaţiilor, în funcţie de diagnostic, fie la final, în funcţie de bilanţ, când putem avea o infertilitate de cauză necunoscută.
