Angiografia coronariană sau coronarografia este o procedură diagnostică minim invazivă ce foloseşte imagistica bazată pe raze X pentru vizualizarea vaselor de sânge ce hrănesc muşchiul inimii (miocard) – denumite artere coronare. Această procedură reprezintă standardul de aur în ceea ce priveşte evaluarea imagistică arterială adică este cea mai bună metodă existentă şi la care se raportează orice altă metodă imagistică de vizualizare a arterelor coronare epicardice.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Matei Florin, intervenţionist la Spitalul de Boli Cardiovasculare Angiomedica:
Coronarografia face parte dintr-o familie mai mare de explorări angiografice şi de cateterism cardiac utilizate pentru diagnosticul şi tratamentul unei game largi de afecţiuni cardiace şi vasculare. Coronarografia este folosită în general pentru a detecta eventuale îngustări sau blocaje ale fluxului sangvin la nivelul arterelor coronare precum şi pentru detectarea altor anomalii ce pot exista la acest nivel.
Procedura propriu-zisă se efectuază prin utilizarea unei substanţe de contrast pe bază de iod ce este injectată selectiv înarterele coronare determinând opacifierea tranzitorie a acestora. Concomitent, prin intermediul razelor X, medicul va putea capta şi înregistra în timp real acest proces – rezultând o serie de filme angiografice care pot fi ulterior vizualizate oricând şi / sau comparate cu alte examinări anterioare.
Cand se efectuează
Medicul poate recomanda angiografia coronariană în următoarele situaţii:
-când există simptome, semne sau teste paraclinice sugestive pentru afectarea arterelor coronare – denumită şi cardiopatie ischemică. În anumite cazuri precum infarctul miocardic acut, coronarografia trebuie efectuată în regim de urgenţă pentru a permite vizualizarea rapidă a vasului lezat şi pentru a putea efectua imediat repararea acestuia prin intermediul unei proceduri denumite angioplastie coronariană.
- când pacientul are o afecţiune cardiacă congenitală ce poate implica şi arterele coronare.
- în completarea protocolului preoperator cardiovascular la anumite categorii de pacienţi ce asociază patologie valvulară cardiacă severă ce necesită corecţie chirurgicală
Din cauza caracterului său invaziv şi al minimelor riscuri procedurale asociate, angiografia coronariană trebuie utilizată în general după ce au fost efectuate în prealabil şi alte teste non-invazive, precum electrocardiograma de repaus, ecografia cardiacă, teste de stres etc. – excepţie facând situaţiile acute.
Procedura propriu-zisă
Necesită o internare de scurtă durată, de obicei nu mai mult de o zi.
Pre-procedural cardiologul clinician va nota istoricul medical al pacientului, menţionându-se inclusiv diversele alergii sau tratamente medicamentoase asociate. În ziua procedurii pacientul nu va mânca dimineaţa şi îşi va administra medicamentele uzuale cu excepţia anticoagulantelor şi a medicaţiei antidiabetice orale sau de tip insulină. De asemenea se vor efectua câteva analize uzuale de laborator – hemoleucograma, ionograma serică, funcţia renală, probele de coagulare - apoi electrocardiograma şi ecografia cardiacă.
Procedura efectivă are loc în sala de cateterism şi angiografie cardiacă. Pacientul va fi întins pe spate pe masa de angiografie, acoperit cu câmpuri sterile, medicul purtând la rândul lui echipament steril. Medicul va alege accesul vascular – radial la încheietura mâinii sau femural la rădăcina coapsei – fiind cel mai frecvent utilizate în prezent. Anestezia este locală cu xilină injectată adiacent locului puncţie apoi, prin intermediul unui sistem special de acces, este obţinut abordul vascular. Prin intermediul unor catetere speciale se va înainta retrograd sub control radioscopic pe calea arterială până la originea arterelor coronare unde se va injecta substanţa de contrast ce va opacifia timp de câteva secunde lumenul arterial concomitent cu filmarea cu raze X. Astfel vor fi vizualizate exact atât vasele sănătoase cât şi arterele coronare bolnave putându-se astfel obţine un tablou exact al severităţii afectării vasculare.
Procedura are în general o durată medie sub 30 de minute, însă poate dura mai mult în cazul în care este necesară explorarea concomitentă a altor teritorii vasculare (de ex. artere carotide, artere renale, arterele membrelor inferioare etc.). De asemenea, acolo unde este indicată, procedura poate continua cu angioplastie coronariană ce se poate efectua în acelaşi timp operator.
După procedură
După efectuarea procedurii cateterul este extras şi zona inciziei este inchisă cu dispozitive speciale pentru a preveni sângerarea locală. Dat fiind faptul că există un risc de sângerare imediat postprocedural, în special dacă abordul arterial a fost femural pacientul va rămâne întins în pat timp de mai multe ore după procedură.
Situaţiile în care angiografia coronariană produce complicaţii sunt foarte rare, iar din acestea, cele non-ameninţătoare de viaţă sunt cele mai frecvente - sângerarea la locul puncţiei, mici vânătăi adiacente locului de puncţie, reacţiile alergice de diverse grade la substanţa de contrast – frecvent minore de tipul urticariei, extrem de rar de tip şoc anafilactic, agravarea bolii renale preexistente, infecţie, aritmie cardiacă, acumulare de lichid in jurul inimii, infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces.
Riscul de complicaţii serioase este sub 1-2 cazuri la 1000 de proceduri
Riscul de complicaţii este cu atât mai mare cu cât starea pacientului este mai gravă înainte de intrarea în sala de angiografie şi creşte la persoanele în vârstă şi la cei ce suferăde boli cronice de rinichi sau de diabet.
