În chirurgia ginecologică, laparoscopia joacă un rol extrem de important, prin această tehnică putându-se realiza aproximativ toate tipurile de operaţii. Rata de complicaţii este redusă, recuperarea este rapidă, durerea postoperatorie la distanţă este absentă în cele mai multe din cazuri. De exemplu, o histerectomie laparoscopică poate dura în jur de 60-70 de minute cu totul; în chirurgia abdominală deschisă, doar "deschiderea" şi "închiderea" pacientei durează cel puţin 30-40 de minute.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Gabriel Mitroi, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul Reţelei Medicale Wellborn https://gabimitroi.ro/:
Pregătirea preoperatorie
Pregatire preoperatorie a unei paciente ce urmează să fie supusă unei intervenţii minim-invazive este asemănătoare cu cea a unei operaţii abdominale clasice; un lucru suplimentar trebuie să fie acela al “golirii” tubului digestiv, pentru a facilita buna desfăşurare a intervenţiei, prin crearea, astfel, a unei "camere de lucru" corespunzătoare. Este ştiut faptul că în intervenţiile laparoscopice/robotice, peretele abdominal trebuie "îndepărtat" de structurile abdominale/pelvine pentru o bună vizualizare a leziunilor.
Durata intervenţiei laparoscopice
Ca şi durată comparativă a intervenţiilor chirurgicale (faţă de intervenţiile clasice), este foarte greu să ne pronunţăm. Ea este variabilă în funcţie de tipul de patologie şi, mai ales, de experienţa chirurgului. Astfel, intervenţiile pot fi atât mai scurte, cât şi mai lungi decât în chirurgia clasică - şi mă refer aici la acelaşi tip de intervenţie; de exemplu, o histerectomie laparoscopică (la un uter de dimensiuni normale) poate dura, la chirurgi antrenaţi, în jur de 60-70 de minute cu totul; în chirurgia abdominală deschisă, doar "deschiderea" şi "închiderea" pacientei durează cel puţin 30-40 de minute. Deci, în acest caz, intervenţia laparoscopică este mai rapidă. În cazul miomectomiilor, însă, sutura laparoscopică este consumatoare de timp. Astfel, miomectomiile laparoscopice durează mai mult decât miomectomiile prin abord abdominal clasic.
Avantaje pentru chirurgia laparoscopică
Însă chirurgia laparoscopică prezintă multiple avantaje:
- în chirurgia oncologică - o mare acurateţe a gesturilor chirurgicale, o mai bună "radicalitate" a intervenţiei, cu mai puţine efecte adverse; evitarea leziunilor nervoase, ce produc efecte adverse postoperatorii
- O mai mică pierdere de sânge intraoperator
- scăderea/absenţa complicaţiilor parietale: infecţii ale plăgilor, hernii, eventraţii postoperatorii etc.
- În chirurgia endometriozei - Gold Standard - datorită vizualizării foarte bune a leziunilor în întreaga cavitate abdominală
- Durerea minimă postoperatorie imediată
- Durerea postoperatorie redusă - la distanţă după operaţie. Aceasta datorită sindromului aderenţial redus/absent în cazul intervenţiilor minim-invazive.
- Aspectul estetic - deloc de neglijat
- Recuperarea postoperatorie mult mai rapidă, cu reinserţie socio-economică rapidă
Patologii
Orice patologie ginecologică chirurgicală poate fi tratată minim invaziv. Excepţia o reprezintă chirurgia radicală a cancerului ovarian, însă şi aici laproscopia are un rol extrem de important în stadializare, prognostic şi tratament. O altă limită a chirurgiei minim-invazive o reprezintă contraindicaţia anesteziei generale datorită comorbidităţilor pacientei: tulburări cardiace, respiratorii severe etc.
Complicaţii
Complicaţiile ce pot apărea în timpul intervenţiilor laparoscopice depind foarte mult de tipul de intervenţie şi de experienţa echipei operatorii. Astfel, în chirurgia endometriozei profunde, care este cea mai dificilă, pot apărea multiple complicaţii intra şi postoperatorii datorită modificărilor anatomice pe care boala le produce. În acest caz, apariţia unor complicaţii trebuie asumată atât de către chirurg, cât şi de către pacient; pot apărea complicaţii urologice (leziuni vezicale, ureterale), leziuni digestive (rectale, colonice, anse intestinale), leziuni vasculare, leziuni nervoase. Acestea pot apărea datorită infiltrării organelor pelvine de către ţesutul endometriozic.
De asemenea, în chirurgia oncologică ginecologică care este, de asemenea, o chirurgie complexă, pot apărea leziuni intraoperatorii asemănătoare cu cele din chirurgia endometriozei, însă cu frecvenţă mult mai mică
Trebuie menţionat că există complicaţii specifice ce pot apărea în chirurgia laparoscopică, legate de abordul minim invaziv: incidente legate de trocarizare (introducerea trocarelor - optic, operatorii), de crearea pneumoperitoneului etc. Acestea pot fi leziuni vasculare (uneori dramatice), leziuni ale anselor intestinale.
Un alt lucru important de menţionat este practic absenţa complicaţiilor parietale (legate de peretele abdominal): hernii, eventraţii postoperatorii, infecţiile peretelui abdominal, hematoame parietale etc.
Este important de menţionat că, datorită curbei mai mari de învăţare a acestui tip de chirurgie, complicaţiile intraoperatorii sunt mai frecvente la începutul "carierei" de specialist în chirurgia laparoscopică. Acesta datorită folosirii, uneori neadecvată, a tipului de instrument chirurgical sau a tipului de instrument de electrochirurgie. Astfel, leziunile ureterale sunt mai frecvente în histerectomia laparoscopică faţă de histerectomia abdominală, însă, pe măsură ce tot mai mulţi ginecologi au învăţat să stăpânească această tehnică, rata complicaţiilor a scăzut semnificativ.
Recomandări
Le-aş recomanda, ca înainte de orice tip de intervenţie chirurgicală (atunci când acesta se impune) să se informeze cât mai bine - aici intervine rolul dumneavoastră care este unul foarte important - în legătură cu opţiunea cea mai bună în cazul lor. Ce pot spune este, chiar dacă mă repet, că, în chirurgia ginecologică, laparoscopia joacă un rol extrem de important, prin această tehnică putându-se realiza aproximativ toate tipurile de operaţii. Rata de complicaţii este redusă, recuperarea este rapidă, durerea postoperatorie la distanţă este absentă în cele mai multe din cazuri (depinde de patologie).
După părerea mea (şi nu numai), chirurgia minim-invazivă (laparoscopică, robotică) reprezintă prezentul şi viitorul chirurgiei ginecologice, iar chirurgia abdominală clasică ar trebui să reprezinte o excepţie (cazuri oncologice grave, paciente ce nu tolerează anestezii generale pe durate mai îndelungate).