În termeni medicali, pierderea unui număr anormal de mare de fire de păr se numeşte alopecie. Alopecia este clasificată în mai multe tipuri, în funcţie de cauzele care o determină: alopecia ereditară sau androgenetică (responsabilă pentru 90% din cazurile de alopecie), alopecia areată, alopecia cicatricială, alopecia prin stoparea regenerării şi a creşterii firului de păr, alopecia prin effluvium telogen.
Articol realizat prin participarea doamnei dr. Manuela Răvescu, medic specialist dermatolog, fondatorul Şcolii de Cosmetică Beauty One.
Fară îndoială, toţi am avut perioade în care pierdeam zilnic, după periat sau după spălatul părului, mai multe fire de păr decât în mod obişnuit. Am căutat soluţii, şampoane, tincturi şi medicamente care să stopeze căderea părului şi să îl regenereze. Din păcate, soluţii miraculoase cu rezultat instantaneu nu există. Există doar tratamente care cer răbdare şi perseverenţă, iar aceste tratamente se indică în funcţie de cauza care a determinat căderea părului.
În termeni medicali, pierderea unui număr anormal de mare de fire de păr se numeşte alopecie. Alopecia este clasificată în mai multe tipuri, în funcţie de cauzele care o determină:
1. Alopecia ereditară sau androgenetică este responsabilă pentru 90% din cazurile de alopecie. Este prezentă atât la bărbaţi, cât şi la femei, iar în ambele situaţii este determinată de o predispoziţie genetică.
La bărbaţi, în general, începe în jurul vârstei de 30 de ani şi afectează creştetul capului sau zona dinspre tâmple spre centru. Alopecia este cauzată de sensibilitatea crescută a receptorilor hormonali de la nivelul foliculilor piloşi la acţiunea testosteronului, blocând funcţia de regenerare a foliculilor piloşi. Această regenerare redusă va duce, în timp, la pierderea progresivă a părului.
În cazul femeilor, căderea părului începe în jurul vârstei de 40 de ani şi se accentuează la menopauză. Pierderea părului este difuză pe tot scalpul, totodată observându-se şi o subţiere şi devitalizare a firelor de păr. Deoarece apare după menopauză, este incriminat nivelul scăzut de estrogen.
2. Alopecia areată este pierderea părului de pe scalp, barbă, sprâcene, sub forma unor zone bine delimitate, rotund–ovalare, cu diametrul de 2-3 cm. Are cauză autoimună, se asociază cu disfuncţiile tiroidiene, vitiligo sau diabet. Părul creşte la loc în aproximativ 1 an.
3. Alopecia cicatricială: apare în urma unor arsuri, radiaţii, infecţii, tumori la nivelul scalpului. Este tot limitată la nivelul unor zone, dar este definitivă.
4. Alopecia prin stoparea regenerării şi a creşterii firului de păr (effluvium anagen). Apare la persoanele care urmează tratament chimioterapeutic. Părul cade rapid pe tot scalpul.
5. Alopecia prin effluvium telogen este atunci când foliculii piloşi sunt obligaţi să intre în faza telogenă. Apare în sarcină, boli tiroidiene, stres, anorexie, malnutriţie sau în cazul bolilor infecţioase.
Tratamentul corect trebuie precedat de un diagnostic corect, deci vizita la medicul dermatolog este obligatorie. În cursul anamnezei se stabileşte succesiunea evenimentelor şi predispoziţia genetică. Examenul clinic va stabili semne locale şi generale care pot ajuta medicul în diagnostic. Investigaţiile paraclinice presupun:
- Analize sangvine pentru depistarea hipotiroidismului, anemie feriprivă, evaluarea funcţiei hepatice:
- Stabilirea nivelului sangvin de testosteron şi de hidroepiandrosteron– DHEA - la femei cu semne de virilizare;
- Puncţie şi biopsie de scalp pentru stabilirea diagnosticului effluvium telogen sau anagen şi alopecie cicatricială.
Aşa cum am spus, tratamentul alopeciei se stabileşte în funcţie de cauză. Acesta poate fi:
– Minoxidilul: tratament medicamentos sub formă de soluţie 2-5%, cu aplicare locală. Acesta s-a dovedit a fi cel mai eficient, dar regenerarea părului este vizibilă în 4-6 luni. În general, la întreruperea tratamentului, calviţia recidivează.
– Finasteride: blochează conversia testosteronului DHT. Este eficient la bărbaţi, dar nu dă rezultate la femeile cu alopecie ereditară. La întreruperea tratamentului, părul reîncepe să cadă.
– La femeile cu exces demonstrat de hormoni androgeni, se pot administra contraceptive.
– În cazurile în care este necesar: echilibrarea nivelului hormonilor tiroidieni, tratarea anemiei feriptive, corectarea deficitelor nutriţionale.
– În cazul alopeciei cicatriciale şi alopeciei areate, se pot folosi şi corticosteroizi, administraţi local.
- Fototerapia PUVA sau terapia cu LASER, dar cu rezultate slabe.
În ultimii ani se foloseşte cu rezultate bune injectarea cu plasmă îmbogăţită cu trombocite (PRP), care alternează cu injectarea unui cocktail mezoterapeutic format din vitamine şi fitohormoni. Tratamentul cu PRP este indicat în alopecia de tip effluvrium telogen sau omogen. Trombocitele exprimă factori de creştere la locul injectării, stimulează formarea de noi vase de sânge la rădăcina firului de păr şi activează celulele stem prezente la nivelul folicului pilos, chiar şi după căderea acestuia. Sunt necesare 4-6 şedinţe la interval de 4 săptămâni, iar între şedinţele de PRP se recomandă şedinţele de mezoterapie.
