Endometrioza intestinală reprezintă o patologie frecvent întâlnită în populaţia tânără (25-40 de ani), afectând 10% (procentul variază în funcţie de statistici) din populaţia feminină. Endometrioza, boală mult subdiagnosticată la noi în ţară, poate prezenta multiple forme clinice şi imagistice.
Cea mai frecventă localizare a endometriozei intestinale este reprezentată de rect şi joncţiunea recto-sigmoidiană (aprox. 90%); mult mai rar există afectare a intestinului subţire, a regiunii ileo-cecale şi a apendicelui vermiform.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Gabriel Mitroi, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul Reţelei Medicale Wellborn:
Endometrioza reprezintă o afecţiune cronică, dureroasă (de cele mai multe ori) a femeii tinere, în perioada fertilă, ce este caracterizată printr-o rată mare de recidivă post operatorie. Acest lucru (recidiva) este de multe ori un lucru fals, în majoritatea cazurilor, leziunile endometriozice ("boala") nefiind excizate complet, intervenţiile chirurgicale fiind realizate necorespunzător.
Din această cauză s-a emis ipoteza (FALSĂ!!!) ca endometrioza nu se poate trata, că nu se poate vindeca.
"There is no cure for Endo" – FALS!!!
Reprezintă o patologie frecvent întâlnită în populaţia tânără (25-40 de ani), afectând 10% (procentul variază în funcţie de statistici) din populaţia feminină.
Endometrioza, boală mult subdiagnosticată la noi în ţară, poate prezenta multiple forme clinice şi imagistice (un rol important în diagnosticul şi stadializare a bolii îl are examenul RMN – cu protocol ENDO).
Endometrioza poate fi stadializată cel mai corect chirurgical (laparoscopia exploratorie), astfel există patru stadii ale bolii:
Etiologia şi patogenia endometriozei sunt departe de a fi elucidate – sunt cunoscute diverse teorii, însă cel mai probabil există o combinaţie a acestora.
Cel mai frecvent, endometrioza se manifestă prin dureri pelvine cronice şi infertilitate, iar în 20-25% din cazuri este asimptomatică.
Orice pacientă ce se prezintă la medicul specialist cu dureri pelvine cronice, dureri în timpul menstruaţiei trebuie suspicionată de endometrioză. Acest diagnostic ar trebui să fie suspicionat primul, şi nu ultimul, aşa cum se întâmplă de multe ori; astfel, diagnosticul este întârziat, iar boala evoluează către forme severe, cu infiltrarea organelor pelvine.
Examenul ecografic (făcut de către specialişti experimentaţi) are un rol important atât în diagnosticul endometriozei intraperitoneale (endometrioamele ovariene – aspect ecografic caracteristic) cât şi extraperitoneale – noduli endometriozici profunzi ai spaţiului recto-vaginal.
Examenul RMN are un rol extrem de important în stadializarea bolii şi planificarea intervenţiei chirurgicale.
În funcţie de simptomatologia pacientei, pentru completarea investigaţiilor şi pentru planificarea tipului de intervenţie chirurgicală, se mai pot efectua investigaţii suplimentare:
-hidro-colono-CT
-cistoscopia
-urografia cu subsatanţa de contrast
-teste neurologice
-examinări radiologice – examen CT toracic, abdominal
Principalele scopuri ale tratamentului sunt reducerea/eradicarea simptomatologiei, excizia focarelor endometriozice, creşterea fertilităţii şi prevenţia apariţiei de noi focare/noduli endometriozici.
Endometrioza intestinală (cea mai frecventă formă a endometriozei profunde) reprezintă o entitate diferită de endometrioză intraperitoneală (chistul ovarian endometriozic, endometriomul ovarian). De asemenea, şi cauzele/mecanismele care le produc sunt diferite.
*Din punct de vedere anatomo-patologic (microscopic), nodulul endometriozic reprezintă un ţesut fibros, dens, retractil, ce conţine multiple glande endometriale. Acest lucru îl face de cele mai multe ori greu de recunoscut de chirurgii/ginecologii care nu sunt familiarizaţi cu această patologie, şi confundat fie cu "aderenţele intraabdominale", fie cu tumori pelvine.
Se poate manifesta prin dismenoree, dispareunie, tulburări ale tranzitului intestinal (constipaţie, balonare, senzaţie permanentă de disconfort abdominal), tulburări urinare (urinări frecvente, dureroase, urina hematurică – atunci când există afectarea vezicii urinare). Uneori endometrioza intestinală poate fi şi asimptomatică, pacienta prezentându-se în departamentul nostru pentru infertilitate.
De cele mai multe ori, pacientele consultă medici din alte specialităţi – medicina internă, gastro-enterologie, chirurgie generală, urologie – până ajung la medicul specialist ginecolog ce pune diagnosticul de suspiciune.
Există însă şi cazuri (ne lovim frecvent de acest lucru) în care pacientele au suferit deja una sau mai multe intervenţii chirurgicale în care, fie rezecţia focarelor/nodulilor endometriozici a fost incompletă, fie boala este foarte agresivă, cu recidiva rapidă a simptomatologiei (durere, tulburări ale tranzitului intestinal etc.).
Cea mai frecventă localizare a endometriozei intestinale este reprezentată de rect şi joncţiunea recto-sigmoidiană (aprox. 90%); mult mai rar există afectare a intestinului subţire, a regiunii ileo-cecale şi a apendicelui vermiform.
Tratamentul este prin excelenţă unul chirurgical, intervenţiile chirurgicale fiind unele dintre cele mai complexe ale chirurgiei abdomino-pelvine. Operaţiile sunt lungi (4-6 ore) şi sunt efectuate în echipe mixte: ginecolog, chirurg generalist, urolog (atunci când este necesară excizia unei leziuni ureterale).
Intervenţia chirurgicală îşi propune, în afara exciziei leziunilor intestinale (cu sau fără rezecţie intestinală), îndepărtarea tuturor ţesuturilor (noduli, focare) afectate de boală. Acest lucru duce atât la o ameliorare semnificativă a simptomatologiei (până la dispariţie), cât şi la o creştere importantă a fertilităţii.
Acest tip de intervenţii chirurgicale complexe sunt grevate, de asemenea, şi de o serie de complicaţii redutabile:
- sangerări intra şi postoperatorii
- leziuni intraoperatorii ale unor organe adiacente leziunilor endometriozice (uretere, vezica urinară, structuri ale tubului digestiv, structuri vasculare)
- leziuni nervoase (plexuri hipogastrice, nervi hipogastrici, rădăcinile sacrate, nervul sciatic)
- fistulele digestive - cea mai de temut complicaţie!!!
- fistulele urinare
Riscul de apariţie a complicaţiilor precum şi rata de recidivă a bolii (implicit a simptomatologiei), sunt reduse atunci când intervenţiile chirurgicale sunt efectuate în centre de referinţă.”
