Suntem cu toţii purtători sănătoşi de bacterii şi le transmitem doar când sistemul imunitar este slăbit. Dacă pacientul nu are simptome clinice de răceală, iar la examenul clinic nu se observă vreo modificare/alterare a mucoasei respiratorii nu este necesară efectuarea unui exudat nazal sau faringian.
Un exudat corect se face prelevând secreţie, nu doar atingând mucoasa şi se coroborează cu examenul clinic ORL. Se impune repetarea unui exudat în momentul în care după un tratament corect simptomele de boală persistă.
Articol realizat prin participarea doamnei doctor Ana Maria Apostol, medic primar ORL, competenţă Chirurgie endoscopică, Audiologie, Chirurgie ORL pediatrică pe care o puteţi găsi în cadrul Clinicilor Medlife, dar şi la adresa www.alertaorl.ro:
Să poţi vindeca o boală din sfera ORL cum ar fi o faringită, amigdalită, sinuzită care au ca simptome durere în gât, jenă la înghiţit, febră, nas înfundat, rinoree trebuie să faci un examen clinic ORL, investigaţii paraclinice cum ar fi analize de sânge.
Una dintre investigaţiile paraclinice care se mai cere de către medic pentru a pune un diagnostic corect este exudatul nazal şi faringian. Dar această investigaţie de cele mai multe ori este recomandată într-o serie de situaţii inutile. Aceste investigaţii se dau pentru a afla dacă avem o infecţie la nivelul mucoasei respiratorii.
Trebuie să aflaţi că avem aproape în permanenţă o infecţie a mucoasei respiratorii şi tegumentare. Bacteriile cum ar fi: Stafilococul Auriu, Streptococul beta hemolitic, Hemofilus Influenzae, Piocianicul şi altele sunt tot timpul în aer şi le inhalăm sau se află pe suprafeţe şi le luăm pe pielea noastră, dar ţine de imunitatea noastră de a le ţine sub control, la distanţă.
Ele stau tot timpul “pe noi”, în cantitate mică; dar noi avem o barieră de protecţie la nivelul mucoasei respiratorii şi tegumentare şi nu le lăsăm să intre în sânge - doar atunci ar apărea infecţia cu adevărat.
Când ne scade imunitatea, fie că am stat în frig sau în alte condiţii se va altera mucoasa respiratorie, se va sensibiliza, aceste câteva bacterii care stau pe suprafaţa mucoasei respiratorii se vor multiplica, vor intra în sânge şi vor da simptome clinice de infecţie.
Dacă pacientul nu are simptome clinice de răceală şi la examenul clinic nu se vede nicio modificare şi alterare a mucoasei respiratorii nu are sens să efectuăm vreun exudat nazal sau faringian, cu privire la ideea de a recolta la copii... în exces. Suntem purtători sănătoşi de bacterii cu toţii şi transmitem aceste bacterii doar când suntem bolnavi, răciţi.
Exudatele corecte se fac prelevând secreţie, nu doar atingând mucoasa; în nas se poate preleva din porţiunea posterioară şi superioară şi din faringe de la nivelul criptei amigdaliene. Infecţie uşoară cu Stafilococ Auriu tot timpul avem, acesta îl putem trata cu antibiotic topic, loco-regional, dar el va reveni şi va da doar minime secreţii colorate în galben, mâncărime în nas sau uscăciune.
Nu este nevoie să dăm antibiotic oral pentru un exudat faringian la care apare Streptococ dacă tu, medicul ORL, nu vezi niciun semn clinic de infecţie loco-regională şi pacientul nu suferă de nimic.
Exudatele nazale se efectuează în momentul când ai o infecţie pe care nu ai putut să o controlezi până în acel moment, adică după ce ai început să efectuezi un tratament şi vezi că nu dă roade şi în momentul în care vezi secreţii muco-purulente; altfel dacă îl faci la începutul bolii sau fără semne clinice ai şanse să nu iasă nimic şi îl faci inutil. Exudatul se va face când sunt semne clinice de infecţie loco-regională.
Dacă ai rezultatul unui exudat nazal sau faringian la îndemână el se coroborează cu examenul clinic ORL şi va da un diagnostic mult mai precis şi prin urmare un tratament mai bun, că ne va arăta la ce antibiotic este sensibil acel germen găsit.
Rezultatul unui exudat ne va arăta cu ce bacterie sau ciupercă ne-am infectat şi prin antibiogramă/ fungigramă se testează sensibilitatea sau rezistenţa la antibiotice sau antimicotice a germenului gasit.
Sunt situaţii în care avem rezultate fals negative, deşi clinic se constată secreţie purulentă sau rezultate fals pozitive, deşi clinic nu se observă vreo modificare. Aceste “disfuncţii” pot avea multiple cauze: depinde de locul din care ai prelevat, de durata de prelevare, de cum şi unde pui băţul de recoltare, de timpul care a trecut între momentul recoltării şi analizarea în laborator, de laborator.
Ar trebui repetat un exudat în momentul în care după un tratament corect simptomele de boală persistă; nu trebuie repetat un exudat imediat după terminarea tratamentului dacă pacientul este complet recuperat.
În colectivitate există germeni peste tot, cu care se întâlnesc copiii, aceşti germeni îi vor afecta în momentul în care imunitatea le va fi puţin deprimată; copilul bolnav va evita colectivitatea atâta timp cât va avea semne clinice de infecţie: febră, tuse, rinoree, durere în gât, iar medicul ORL şi pediatru după un examen clinic stabilesc că pacientul este sănătos şi apt pentru colectivitate. Când aflăm că unul din copii s-a îmbolnăvit nu trebuie să îi testăm şi pe ceilalaţi atâta timp cât nu au semne clinice de boală.
Sfaturi pentru părinţi din prisma unui medic ORL: curăţaţi des nasul, acesta este locul de predilecţie pentru staţionarea germenilor, dacă curăţaţi nasul des cu spray-uri cu apă de mare şi suflaţi nasul germenii se vor elimina în afară şi infecţia nu se va extinde şi nu se va agrava.
De asemenea, protejaţi-i de frig, dacă corpul stă mai mult de câteva minute în frig va scădea imunitatea, se va dezechilibra
bariera de protecţie de la nivelul mucoasei respiratorii şi germenii staţionari se vor multiplica şi vor da o infecţie “reală”.
