Cele mai întâlnite fobii în rândul adulţilor sunt fobia de înălţime, fobia de insecte sau animale, fobia de ace, fobia de a vorbi în public, agorafobia, claustrofobia, fobia de a merge cu ascensorul sau cu avionul. Tratamentul psihoterapeutic de bază constă, pe de o parte, în desensibilizarea sistematică prin expunerea progresivă şi controlată la stimulii anxiogeni, fapt care duce la ruperea tiparului disfuncţional care menţine fobia şi la învăţarea unui comportament nou funcţional.
Articol realizat prin participarea doamnei Oana Puican, psiholog şi psihoterapeut cu atestări în psihoterapie cognitiv-comportamentală, psihologia muncii şi organizaţională şi psiho-oncologie.
Fobia presupune o frică exagerată şi continuă faţă de un obiect sau faţă de o situaţie care, de cele mai multe ori, nu prezintă un pericol real.
Cele mai întâlnite fobii în rândul adulţilor sunt fobia de înălţime, fobia de insecte sau animale, fobia de ace, fobia (teama) de a vorbi în public, agorafobia (teama de a se afla în spaţii aglomerate), claustrofobia (teama de a se afla în spaţii înguste), fobia (teama) de a merge cu ascensor (ul) sau cu avionul.
Fobiile sunt frici dobândite, în mod gradat, prin condiţionare şi au ca factori declanşatori existenţa în trecut a unor experienţe considerate anxiogene sau au fost asimilate prin învăţare socială.
Simptomatologia caracteristică fobiilor include, în plan fiziologic: transpiraţii, tremor, tahicardie, respiraţie accelerată, senzaţie de sufocare.
În plan cognitiv-comportamental pot să apară starea de "împietrire" sau, dimpotrivă, cea de fugă, precum şi gânduri distorsionate precum "voi leşina"/"ceva nu este în regulă cu mine"/"nu zic nimic bine"/"acest lucru sau acea persoană îmi face rau" etc.
Tratamentul psihoterapeutic de bază constă, pe de o parte, în desensibilizarea sistematică prin expunerea progresivă şi controlată la stimulii anxiogeni, fapt care duce la ruperea tiparului disfuncţional care menţine fobia şi la învăţarea unui comportament nou funcţional. Pe de altă parte, sunt folosite tehnici terapeutice cogntiv-comportamentale prin care se fac restructurări cognitive şi se învaţă noi
modele de comportament care vor fi aplicate în situaţiile anxiogene.
În lipsa tratamentului, simptomele se pot agrava şi pot conduce la evitare şi izolare socială, perturbări serioase ale vieţii profesionale şi personale, atacuri de panică, scăderea încrederii şi stimei de sine, sentimente acute de vină şi ruşine cu efecte negative asupra funcţionării persoanei în cauză.
