Dacă medicul depistează un suflu sistolic, acesta poate stabili în funcţie de caracteristicile acestuia (de ex. intensitate, durată, tipul zgomotului produs etc.) dacă este patologic sau nepatologic (inocent). De asemenea, poate recomanda investigaţii suplimentare lămuritoare, cum ar fi în special ecografia cardiacă. Suflul inocent poate fi întâlnit şi la adulţi, putând fi declanşat de către activităţi fizice intense, în sarcină, stări de febră, anemie, hipertiroidism sau în perioada de creştere rapidă din adolescenţă.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Florin Matei, medic cardiolog cu competenţe în cardiologia intervenţională la Spitalul de Boli Cardiovasculare Angiomedica:
Ce modalităţi de diagnostic sunt necesare pentru identificarea suflului sistolic?
Suflul sistolic este de obicei diagnosticat în timpul unui consult medical, doctorul auscultând activitatea inimii cu ajutorul stetoscopului.
Descoperirea suflului cardiac poate fi şi accidentală, la un consult de rutină, dar în general pacienţii cu suflu cardiac se prezintă la medic pentru simptome precum dificultăţi la respiraţie, astenie fizică, palpitaţii, scurte momente de pierdere a cunoştinţei, dureri în zona pieptului sau o tentă albăstruie a buzelor şi degetelor.
Dacă medicul depistează un suflu, acesta poate stabili în funcţie de caracteristicile acestuia (de ex. intensitate, durată, tipul zgomotului produs etc.) dacă este patologic sau nepatologic (inocent). De asemenea, poate recomanda investigaţii suplimentare lămuritoare, cum ar fi în special ecografia cardiacă.
Din ce cauze apare?
Suflul inocent, aşa cum reiese şi din denumirea sa, nu este o problemă serioasă, inima fiind considerată sănătoasă. Acesta este întâlnit frecvent la nou-născuţi şi la copiii mici şi în general dispare odată cu creşterea în vârstă. Suflul inocent poate fi întâlnit şi la adulţi, putând fi declanşat de către activităţi fizice intense, în sarcină, stări de febră, anemie, hipertiroidism sau în perioada de creştere rapidă din adolescenţă.
Suflul patologic poate fi semnul unei afecţiuni serioase.
El este întâlnit frecvent la copiii cu boli cardiace congenitale. Defectele cardiace ce pot cauza suflul sistolic patologic pot fi legate de o anomalie în structura inimii, cum ar fi prezenţa unor comunicări anormale - „găuri”- între camerele inimii sau de anomalii ale valvelor inimii prezente încă de la naştere, de multe ori însă nedescoperite decât mult mai târziu în viaţă.
La copiii mai mari şi la adulţi suflul sistolic poate să apară în timp şi poate fi cauzat de diverse boli sau infecţii ce deteriorează structura inimii – în special valvele - precum calcificarea / îmbătrânirea, endocardita, febra reumatică, dar poate să apară şi ca o complicaţie a infarctului miocardic.
În ce situaţii poate prezenta un pericol pentru sănătate/viaţă?
Prezenţa unui suflu sistolic patologic trebuie investigată suplimentar pentru că poate fi un semn al unei malformaţii congenitale sau al unei afecţiuni cardiace ce reprezintă un pericol pentru viaţa pacientului.
După ce s-a identificat cauza suflului, în general dacă aceasta are potenţialul de a pune în pericol viaţa pacientului se poate apela la proceduri intervenţionale minim invazive sau, în cazuri severe, la operaţie pe cord deschis.
Ce fel de tratament necesită?
Suflul sistolic nu este o boală în sine, pericolul fiind strâns legat de motivul din spatele acestuia. Mai mult de jumătate din copii sunt diagnosticaţi cu suflu sistolic, însă doar o mică parte din aceştia au o afecţiune medicală ce necesită tratament.
În celelalte cazuri, diminuarea sau dispariţia suflului sistolic va fi posibilă numai după tratarea cauzei acestuia, respectiv a malformaţiei congenitale sau a afecţiunii care l-a provocat; frecvent, acest lucru poate fi obţinut prin medicamentaţie uneori asociată şi cu o procedură intervenţională minim invazivă sau chirurgicală.
