Dr. Sebastian Grădinaru, medic primar chirurgie generală, a declarat într-un interviu acordat 360medical.ro că în orice clinică din străinătate în care se face chirurgia sânului există întâlniri multidisciplinare, în care medici din mai multe specialităţi stabilesc datele terapeutice legate de pacient, lucru care nu se întâmplă încă în România, unde sunt doar "uşoare încercări".
Specialistul a subliniat importanţa comunicării între chirurg şi medicul oncolog în cazul pacienţilor cu cancer. "Dacă pacientul se duce la chirurg şi să îl opereze fără să aibă nici măcar o vagă idee despre ce ar putea găsi acolo, acel pacient este sortit să intre într-o grupă de pacienţi cu rezultate mai proaste, din punct de vedere statistic. Şi încă se mai practică la noi treaba aceasta", a afirmat dr. Grădinaru.
Interviul complet cu dr. Sebastian Grădinaru, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti:
Ce diferenţă consideraţi că există între screening-ul cancerului mamar din străinătate şi cel din România?
În străinătate există programe naţionale de screening în care pe toată perioada de vârf a incidenţei pentru apariţa cancerului mamar toate persoanele de sex feminin primesc acasă o înştiinţare de la casa de asigurări sau de la clinicile specilalizate de stat ale ţărilor respective în care sunt programate şi rugate să meargă să îşi facă o mamografie la fiecare doi ani în toată această perioadă.
Şi asta a dovedit că este foarte eficient pentru depistarea cancerului în stadii incipiente, chiar şi la această vârstă. Pentru că este ştiut faptul că persoanele cu vârste de peste 50 de ani sunt mai puţin interesate de a se documenta cum sunt persoanele tinere.
Noi avem marele avantaj că majoritatea persoanelor tinere sunt depistate în stadii incipiente pentru că îşi fac singure acest screening.
Tot ele se documentează şi se duc singure ca să fie palpate de un specialist, să facă o ecografie - nu este nevoie de mamografie la vârste tinere decât în situaţia în care ecografia arată ceva suspect şi trebuie continuate investigaţiile. Altfel, mamografia este principalul element imagistic de screening care se foloseşte peste tot în lume.
Dar în ceea ce priveşte abordarea terapeutică, ce diferenţe există?
Aici, din păcate, diferenţele sunt şi mai mari. Pentru că în străinătate, orice clinică sau spital în care se face chirurgia sânului împreună cu oncologii, cu radioterapeuţii, cu medicii de anatomie patologică organizează o întâlnire multidisciplinară.
În această întâlnire se stabilesc toate datele terapeutice legate de pacient prin consens. Adică toţi pacienţii nou diagnosticaţi sunt discutaţi în ordine şi stabilit un plan terapeutic cu ei de la început. Din păcate, lucrurile acestea nu se întâmplă încă la noi.
Sunt uşoare încercări. În ceea ce mă priveşte pe mine, când am venit din Irlanda am încercat să îmi fac o echipă, de asta am ajuns să discut cu un navigator, cu un oncolog, cu radioterapeuţii cu care colaborez, cu imagişti, cu anatomo-patologi. Pentru că nu aveam sprijinul lor.
Eu ca şi chirurg nu doar că nu pot, dar nu am voie să iau o decizie în ceea ce priveşte un pacient oncologic fără să am acceptul oncologului, fără ca diagnosticul să fie foarte bine susţinut şi planul terapeutic, în care şi chirurgia este o parte, să fie foarte bine structurat.
Pentru că pacientul poate să schimbe medicul, dar planul să fie acelaşi. Adică toată lumea trebuie să fie de acord că aceste planuri terapeutice se fac în concordanţă cu ghidurile internaţionale.
Altfel, dacă pacientul se duce la chirurg şi să îl opereze fără să aibă nici măcar o vagă idee despre ce ar putea găsi acolo, acel pacient este sortit să intre într-o grupă de pacienţi cu rezultate mai proaste, din punct de vedere statistic. Şi încă se mai practică la noi treaba aceasta.
Care consideraţi că sunt factorii care stabilesc abordarea propice pentru o reconstrucţie mamară?
Abordarea propice pentru o reconstrucţie mamară trebuie de asemenea să aibă acordul chirurgului care a operat şi a medicului oncolog.
Este foarte important ca pacientele care beneficiază de reconstrucţie să fi beneficiat şi de cel mai corect tratament şi diagnostic, conform cu ghidurile internaţionale. Pentru că în aceste ghiduri există un capitol special cu indicaţiile de reconstrucţie.
Deja reconstrucţia a fost trecută în tratamentul cancerului, în protocolul oncologic de diagnostic şi tratament al cancerului mamar. De exemplu, ghidul NCCN are vreo 5 pagini cu ce înseamnă o reconstrucţie şi care sunt indicaţiile acesteia.
Astfel, noi nu putem şi nu trebuie să facem reconstrucţia după ureche. Ci trebuie să o facem în cazurile în care aceasta se pretează pentru a avea rezultatele optime.
În ce măsură se încadrează patologia mamară în chirurgia oncologică şi ce schimbări preconizaţi în acest sens?
Chirurgia oncologică nu există ca specialitate, deşi avem un institut oncologic. La fel cum nu există nici chirurgia sânului.
Avem doar chirurgie generală, iar unii medici se îndreaptă mai mult spre chirurgia oncologică, iar alţii spre chirurgia mamară este ceva diferit.
În străinătate cei care practică chirurgia sânului nu fac altă chirurgie oncologică, dar au posibilitatea să facă reconstrucţie.
Ceea ce un chirurg de chirurgie generală sau oncologică din România nu are cum să facă decât dacă are o altă specializare de chirurgie plastică, secundară.
Acolo, chirurgul de sân are dreptul să facă tot el şi reconstrucţiile. La noi aceste lucruri nu s-au edificat, aşa că este ce ne hotărâm fiecare să facem cu cariera noastră.
Eu am fost înclinat spre chirurgia oncologică şi din cauza asta am abordat şi chirurgia sânului, dar orice patologie oncologică are de-a face cu chirurgia oncologică. Nu există tratament oncologic fără chirurgie.
Sau alfel spus, toate cancerele cu excepţia leucemiei şi a cancerelor sistemice au tratament chirurgical. Din tratamentul oncologic face parte şi chirurgia.
Patologia mamară are o pondere foarte importantă. Din totalitatea cancerelor, ar trebui să ştie lumea că există cancer mamar şi la bărbaţi, este tot mai ridicat ca incidenţă în ultima vreme, iar toate cancerele la bărbaţi sunt mult mai grave şi mai agresive.
Deci nu mai vorbim de cancer mamar doar la femei, ci de cancer mamar în general încadrat în patologia oncologică generală.
Astfel că la noi în ţară cancerul mamar a ajuns pe locul patru, în condiţiile în care în alte ţări este mult mai jos, după ultima statistică făcută la nivel naţional.
