Preşedintele Asociaţiei Sănătate pentru Comunitate, Alina Comănescu, a declarat într-un interviu acordat 360medical.ro că educaţia pentru sănătate cu accent pe prevenire lipseşte în cazul majorităţii românilor, astfel că multe cazuri de cancer sunt diagnosticate în stadii avansate şi metastatice.
Diagnosticarea şi tratarea în stadii incipiente a cancerului asigură o rată de supravieţuire de 80-90%. În mod similar, un carcinom de sân diagnosticat in stadiul I şi tratat pe baza protocoalelor europene prezintă o rată de supravieţuire de aproape 98%.
Alina Comănescu subliniază că lipsa unei educaţii pentru sănătate cu accent pe prevenire lipseşte în cazul majorităţii românilor, considerând că din aceasta cauză, cele mai multe cancere sunt diagnosticate în stadii avansate şi metastatice.
Asociaţia Sănătate pentru Comunitate este o organizaţie non-guvernamentală care îşi inspiră programele din „grass-root movements”, focusul activităţii fiind promovarea şi susţinerea inovaţiei în domeniul cancerului. Prin campania „Make Senseʺ, asociaţia invită medici din toată ţara să ofere consultaţii gratuite, şi implică autorităţile locale în programe de screening, pentru că depistarea timpurie a cancerului înseamnă, de cele mai multe ori, învingerea lui.
Interviul complet cu Alina Comănescu, preşedintele Asociaţiei Sănătate pentru Comunitate:
1. Câte persoane sunt diagnosticate în prezent în stadiu avansat al bolii şi care ar fi localizarea cel mai frecvent întâlnită?
Depinde de tipul cancerului. De exemplu, în cazul cancerului de sân, aproximativ 59% dintre paciente sunt diagnosticate în stadiile avansate ale bolii. În cazul carcinoamelor pulmonare, procentul trece de 70%. De fapt, educaţia pentru sănătate cu accent pe prevenire lipseşte în cazul majorităţii românilor. Din aceasta cauză, cele mai multe dintre cancere sunt diagnosticate în stadii avansate şi metastatice.
2. Ce impact are diagnosticarea precoce în cancer?
În majoritatea tipurilor de cancer, diagnosticarea precoce presupune o şansă de vindecare de aproximativ 90%. De exemplu, cancerul de cap şi gât rămâne relativ necunoscut şi prea puţin diagnosticat. Diagnosticarea şi tratarea în stadii incipiente asigură o rată de supravieţuire de 80-90%. La fel, un carcinom de sân diagnosticat in stadiul I şi tratat pe baza protocoalelor europene are o rată de supravieţuire de aproape de 98%. Conform unor statistici ale Institutului Naţional pentru Cancer din Statele Unite ale Americii, în cazul femeilor care sunt diagnosticate în stadiul 2, procentul de vindecare scade la 90-93%.
3. Ce strategii consideraţi oportune pentru incluziunea profesională a pacienţilor cronici?
Persoanele diagnosticate cu cancer şi familiile acestora nu trebuie numai să trăiască şi să gestioneze provocările şi riscurile pe care le prezintă boala pentru sănătatea lor, ci şi să depăşească obstacolele psiho-sociale care alterează atât funcţiile zilnice, cât şi starea de sănătate.
Din păcate, sistemul medical actual îşi angajează resursele în mare măsură pentru rezolvarea primei probleme şi de multe ori le ignoră pe cele din urmă. Ca urmare, nevoile psiho-sociale ale pacienţilor rămân în mod frecvent nerecunoscute şi netratate în cadrul managementului bolii canceroase.
Adresarea nevoilor de reintegrare socio-profesionala ar trebui să facă parte integrantă din îngrijirea de calitate împotriva cancerului. Toate componentele sistemelor de sănătate si asistenţă socială care sunt implicate în managementul bolii oncologice trebuie să includă în mod explicit nevoile psiho-sociale în politicile, practicile şi standardele care abordează îngrijirea pacientului oncologic. Aceste politici, practici şi standarde ar trebui să vizeze asigurarea furnizării serviciilor de sănătate psiho-socială tuturor pacienţilor care au supravieţuiesc unei boli oncologice şi îşi doresc reluarea vieţii profesionale. Aici poate interveni şi societatea civilă. De exemplu, asociaţia a elaborat un ghid al supravieţuitorului de cancer de cap şi gât care a avut ca scop îndrumarea supravieţuitorului spre o reintegrare socio-profesională facilă.
4. Ce impact consideraţi că au campaniile de conştientizare, dar şi cele de screening, asupra diverselor afecţiuni?
Orice efort pentru educarea populaţiei este benefic. Mai importantă este sustenabilitatea campaniei şi aria geografică în care este derulată. Este logic, o campanie naţională va atinge foarte multe persoane, dar dacă nu există consistenţă in derularea campaniilor de conştientizare, mesajul se diluează. La fel şi în cazul campaniilor de screening.
Depinde cine derulează aceste campanii. Una este să vorbim despre campania de screening pentru tuberculoză derulată de stat cu fonduri europene şi alta este un pilot de screening colorectal derulat de o asociaţie care dispunde de fonduri limitate. Ambele sunt benefice, dar cu rezultate corelate cu fondurile disponibile pentru fiecare campanie.
5. Care sunt obiectivele pe care vi le propuneţi pentru anul următor în cadrul Asociaţiei?
Asociaţia Sănătate pentru Comunitate îşi propune să continue campania de screening colorectal, să organizeze evenimente de informare şi suport pentru pacienţii cu cancer localizat în zona capului sau gâtului. Vrem să furnizăm servicii de navigare şi suport şi să aducem cât mai multe campanii europene în România.
