Eliminarea virusului SARS-CoV-2 poate lăsa urme în organism, mai ales în acele cazuri de COVID-19 în care pot apărea complicaţii la nivelul funcţiei pulmonare, insuficienţă renală, leziuni ale muşchiului inimii, insuficienţă multiplă de organ sau alte probleme similare. Cei peste 7,4 miilioane de români cu hipertensiune arterială din România sunt mai predispuşi la infecţia cu noul coronavirus şi la a face forme severe de boală. Iar pacienţii care deja au făcut COVID-19 pot avea nevoie de monitorizarea stării de sănătate, după ce au fost declaraţi vindecaţi, fiindcă pot rămâne cu sechele ale bolii. În opinia dr. Alina Lemeni, medic primar cardiolog, în cadrul Reţelei de sănătate Regina Maria, care se ocupă şi de monitorizarea pacienţilor post-COVID, sechelele ţin de particularităţile fiecărui caz în parte, plecând de la gradul severităţii boli, numărul de organe afectate până la gradul de recuperare al fiecărui pacient.
În ce măsură hipertensiunea arterială singură, fără alte afecţiuni cardiovasculare asociate, creşte riscul de deces prin SARS-COV-2?
Pe diferite populaţii de pacienţi s-a demonstrat faptul că afecţiunile cardiovasculare constituie un factor de risc în sine pentru pacienţii care au contactat SARS-COV-2. Aceasta, pentru că bolile cardiovasculare fragilizează atât răspunsul prompt al cordului la agresiunea virală cât şi capacitatea de răspuns a vaselor sangvine. Evident cu cât boala cardiovasculară este mai extinsă şi mai importantă cu atât capacitatea de a răspunde adecvat la furtuna de citokine e mai mică, dar hipertensiunea arterială ca unică afectare cardiacă se impune că factor de risc. La pacienţii hipertensivi capacitatea de a răspunde rapid şi adecvat la vasodilataţie sau vasoconstricţie este redusă datorită rigidizării structurii peretelui vascular, iar aceasta este cu atât mai mult afectată cu cât tensiunea arterială nu este bine controlată medicamentos.
Care este protocolul de monitorizare al pacienţilor cu hipertensiune care au făcut COVID-19?
La pacienţii cu COVID-19 o atenţie sporită trebuie acordată menţinerii tensiunii arteriale în limitele normale. Nu este vorba de un protocol special bine standardizat, ci mai degrabă personalizat pe fiecare pacient cu scopul clar de a menţine în context viral şi postviral tensiunea normală. Tratamentul depinde de tipul hipertensiunii, de patologia adiacentă a pacientului, de vârstă etc.
La ce trebuie să fie atenţi medicii privind urmărirea acestor pacienţi?
Hipertensiunea arterială are standardul ei de diagnosticare, tratare şi urmărire stabilit şi deseori revizuit de ghiduri naţionale/ europene/americane etc. indiferent dacă este în context de infecţie SARS- COV-2 sau nu. Boala COVID nu aduce noutăţi în acest sens, atenţia se menţine pe aceleaşi deziderate de urmărire personalizată a pacienţilor
Care sunt cele mai frecvente complicaţii pe care le fac aceşti pacienţii cu hipertensiune şi COVID-19?
Pacienţii pot face orice complicaţie a hipertensiunii necontrolate sau insuficient controlate sau pot fi afectaţi pe termen lung. Cum spuneam nu există un aspect particular al patternului hipertensiv în acest context.
Recomandările actuale sunt că pacienţii să nu întrerupă tratamentul cu IECA /BRA. Ce riscă cei care întrerup tratamentele?
Într-adevăr, în urmă cu câteva luni s-a ridicat, de către o publicaţie medicală prestigioasă, suspiciunea că administarea acestei clase de medicamente ar constitui un factor de risc pentru complicaţii. A urmat o scurtă perioada de derută medical, dar apoi destul de rapid lucrurile au fost tranşate de toate Societăţile de Cardiologie în favoarea continuării administrării de IECA şi BRA. În lunile ce au urmat s-au efectuat şi studii care au subliniat aceeaşi idee: nu se justifică întreruperea administrării acestor medicamente. În caz contrar, tensiunea arterială va fi mai greu de ţinut sub control, cu un număr mai mare de medicamente, cu un număr mai mare de administrări, cu efecte secundare mai multe. Odată ce pacientul are o schemă de tratament la care răspunde foarte bine, dar la care renunţa va trebui tatonată alta cu alte asocieri şi alte efecte secundare şi evident o perioada de adaptare a organismului la noul tratament, deci o perioadă instabilă din punct de vedere al valorilor tensionale, exact ce nu se indică în această perioadă cu risc mare de infectare. În plus, trebuie precizat faptul că IECA şi BRA sunt medicamente care ajută inima direct şi indirect şi prin alte mecanisme, nu numai prin scăderea eficientă a tensiunii, ele fiind folosite şi în tratamentul insuficienţei cardiace, postinfarct miocardic, în cardiomiopatii etc.
În ce situaţii se recomandă o utilizare diferenţiată a blocantelor SRA – IECA sau BRA la pacienţii cu COVID-19?
La această întrebare cred că cel mai corect se răspunde la fiecare caz în parte, indicaţia de BRA sau IECA fiind luată de medic în funcţie de tipul hipertensiunii, bolile cardiace sau non cardiace asociate, cum ar fi diabetul zaharat, acccidentul vascular sau boala renală, efectele secundare ale medicamentelor, administrarea concomitent cu alte medicamente.
La pacienţii cu COVID-19 cu simptome severe sau sepsis există restricţii sau limitări privind utilizarea de blocanţi SRA şi alte medicamente hipotensoare?
La pacienţii cu simptome severe sunt afectate deja un număr mare de organe ceea ce în sine face ca funcţionarea generală a organismului să se facă tot mai greu cu risc mare că, pe măsură ce un organ este excedat ca funcţie să cedeze, nefuncţionarea lui atrăgând într-un lanţ vicios alt organ şi aşa mai departe. În acest context, echilibrul extrem de delicat este uneori foarte dificil de menţinut în funcţie de ce organ, în ce proporţie a fost afectat, cât de reprede şi cât de eficient se poate interveni pentru a-i menţine funcţia aşa încât să nu se alunece în spirala de care spuneam. Arta menţinerii acestui echilibru îl deţin cel mai bine medicii de terapie intensivă care hotărăsc tipul medicamentelor, dozele de tratament calculate de multe ori prin formule complexe şi stufoase, necesarul de lichide şi nutrienţi, balanţa de lichide în organism, reglajele ventilatoarelor- totul în funcţie de starea din acel moment a pacientului care se poate schimba foarte repede, necesitând recalculări şi reajustari de mai multe ori pe zi. Deci, totul este personalizat pentru fiecare pacient de o întreagă echipă medicală.
Ce trebuie să ştie medicii de familie care au pacienţi cu hipertensiune şi COVID-19?
Medicii de famlie care vor umări pacienţii post COVID-19 cu hipertensiune îşi vor menţine atenţia pe controlul tensiunii arteriale. Dacă afectarea virală a fost importantă cu afectarea pe termen lung a alor organe ca rinichiul, de exemplu, trebuie ajustată medicaţia în funcţie de noua condiţie medicală dar se va avea în vedere întotdeauna menţinerea valorii tensionale în intervalul corect.
Ce rol joacă vârsta cu privire la formele severe de COVID-19 la hipertensivi?
Vârsta joacă un rol foarte important în infecţia cu SARS- COV-2 pentru că, cel puţin formal, cu cât înaintăm în vârstă cu atât mai adăugăm boli noi, disfuncţii mai mici sau mai mari ale diferitelor organe care, devenind cumulative apasă tot mai greu pe capacitatea de a reacţiona la boală. Deci, pacienţii cu forme severe de hipertensiune vor fi mai susceptibili la afectarea severă a bolii, iar acestea sunt de multe ori la vârste mai înaintate, dar nu e neapărat necesar. Atenţie mare trebuie păstrată la hipertensivii severi de orice vârstă, cei mai tineri de obicei prezentând asociat sindrom metabolic cu obezitate, diabet zaharat şi dislipidemie.
