Acad. Prof. Dr. Ionel Sinescu a afirmat, într-un interviu acordat 360medical.ro, că pacienţii cu tumori vezicale superficiale rezecate au, în 90% la din cazuri, riscuri de a dezvolta noi tumori vezicale în existenţa lor ulterioară. Tocmai de aceea, este necesară supravegherea evoluţiei pacientului operat de tumoră vezicală din 3 în 3 luni în primii 2 ani şi apoi la intervale mai mari, chiar dacă este asimptomatic.
Specialistul motivează gestul prin faptul că pot apărea tumori fără semne clinice, iar tratamentul va presupune scoaterea vezicii urinare.
Interviul complet cu Acad. Prof. Dr. Ioanel Sinescu (medic primar urolog la clinica de Chirurgie urologica, dializa si transplant renal de la Instittutul Clinic Fundeni):
1. De ce este mai greu de tratat cancerul de vezică urinară decât alte tipuri de cancer?
În primul rând, contează dacă vorbim de tratamentul conservator, în care rezecăm tumorile şi păstrăm vezica urinară.
Tumorile uroteliale se dezvoltă în vezica urinară, dar se pot dezvolta şi în uretere sau în căile urinare din interiorul rinichilor, în calice sau în bazinet.
Cele care se dezvoltă în vezica urinară au apărut o dată, le-am diagnosticat, le-am rezecat, au fost superficiale, dar pot să apară oriunde în vezica urinară, la intervale de timp diferite faţă de prima tumoră.
Ştim că un subiect care a făcut o tumoră vezicală superficială şi a avut şansa să fie diagnosticată astfel, pe care am rezecat-o, în 90% la din cazuri în existenţa lor ulterioară vor mai face tumori vezicale.
Deci este necesar să îi supraveghem evoluţia, din 3 în 3 luni în primii 2 ani şi apoi la intervale mai mari, chiar dacă este asimptomatic, pentru că pot să apară tumori care să nu dea niciun semn (fără hematurii, fără urinare frecventă, fără dureri vezicale).
Până când apar acele semne trece destulă vreme şi tumora din superficial devine infiltrativă şi tratamentul din rezecţia tumorii şi păstrarea vezicii urinare să însemne scoaterea vezicii urinare pentru a face bolnavul sănătos.
2. Din ce cauză sunt mai afectaţi bărbaţii de această formă de cancer?
Fumează mai mult, în proporţie mai mare decât femeile. Apoi, de la o vârstă încolo evacuează vezica urinară mai greu prin obstacolele subvezicale de tip adenoma de prostată, alteori şi stricture uretrale sau alte condiţii care duc la stază urinară în vezica urinară, deci vezica nu se goleşte complet.
Contactul dintre urină şi peretele vezical este îndelungat şi cum are agenţi carcinogenetici în urină aceştia au timp mai mult de acţiune asupra mucoasei vezicale şi se dezvoltă tumoarea urotelială.
3. De ce consideraţi că acest tip de cancer a devenit mai frecvent şi mai agresiv?
Tot ceea ce înseamna infecţie microbiană, cancere, tot ce înseamnă factori de risc, diverse boli de la o perioadă la alta totul se complică pentru că probabil imunitatea noastră este mai scăzută, pentru că noi nu mai putem face faţă ca organism, ca putere de apărare infecţiilor bacteriene sau virale care sunt mai aggressive pentru că şi germenii sunt mai agresivi şi unii dintre ei din păcate au şi ajuns rezistenţi la orice tratament, la orice antibiotic sau la orice chimioterapie pe care le avem în uz prin folosirea îndelungată, abuzivă şi inadecvată a acestor antibiotice asupra germenilor.
Ei îşi câştigă rezistenţă. În lupta de aproximativ 40 de ani dintre microbi şi om victoriile au alternat prin netă predominanţă din partea gemernilor. Iau putere de apărare foarte mare, îşi câştigă rezistenţă la antibiotice, organismul rămâne cu mecanismul lui de apărare şi cedează la un moment dat. Aceasta este o explicaţie.
4. Care consideraţi că sunt factorii de care depinde prognosticul în cazul cancerului de vezică urinară? Dar rata de recidivă?
Primul factor ţine de gradul de agresivitate al tumorii care se stabileşte la microscop, prin examen histologic. Există tumori cu evoluţie blândă, denumite G1, cu grad de anaplazie mic, cu grad de anaplazie mediu – G2 şi grad de anaplazie ridicat – G3. Deci, cu cât o celulă tumorală este mai diferită de celula normală din care ea provine, cu atât agresivitatea este mai mare. A doua condiţie ţine de subiect, gazdă.
Tumoarea respectivă apare într-un organism, care are o anumită putere de apărare. Dacă profilul imunologic de apărare al acelui subiect este scăzut, înseamnă că tumora va evolua mai rapid.
Dacă am coexistenţe morbide de tip insuficienţă hepatică, diabet zaharat, insuficienţă respiratorie, insuficienţă renală, SIDA sau alte afecţiuni debilizante şi imunopresive, dacă este un pacient post tratament citostatic sau post radioterapie puterea de apărare a organismului este mai mică.
Atunci mobilizarea imunologică şi lupta organismului cu ceva ce înseamnă boală este din start un handicap pentru un organism debilitate în felul acesta. Şi atunci orice fel de infecţie microbiană, virală sau afecţiune asociată vor evolua mai repede şi vor câştiga fără îndoială această bătălie cu organismul.
