Doctor Andreea Florea, medic rezident neurolog la Spitalul Clinic Colentina, a declarat, într-un interviu acordat 360medical.ro, că principala variantă prin care pacientul poate recupera deficitele neurologice petrecute în puseele anterioare de scleroză multiplă rămâne kinetoterapia.
Scleroza multiplă, numită şi "boala cu o mie de feţe", are ca factori de risc cunoscuţi un nivel redus de vitamina D, virusul Epstein-Barr, fumatul şi ereditatea. De asemenea, specialistul subliniază că este o afecţiune specifică persoanelor tinere, iar forma cea mai frecventă întâlnită la pacienţi este cea recurent-remisivă.
Medicul completează că un puseu durează peste 24 de ore, până la 2 săptămâni-1 lună, existând pacienţi la care persistă şi 3 luni, mai ales la debut. În medie, însă, este vorba de 2 săptămâni.
Cele două faze ale sclerozei multiple sunt în forma recurent-remisivă prima fază, respectiv primii 10-15 ani, faza de puseu, în care simptomele vin şi pleacă.
După acest interval, în absenţa unui tratament, apare forma secundar- progresivă, în care pe leziunile petrecute în faza recurent-remisivă se produc agravări lente, progresive.
Interviul complet cu doctor Andreea Florea, medic rezident neurolog la Spitalul Clinic Colentina:
Care sunt simptomele care indică scleroza multiplă?
Simptomele sunt foarte variate, de aceea este denumită boala cu o mie de feţe, pentru că la fiecare pacient se manifestă în alt fel. Oficial, un puseu de scleroză multiplă este definit ca orice deficit neurologic care durează peste 24 de ore, într-un anumit context.
Ele pot fi, de exemplu, nevrită optică, adică pacientul nu mai vede bine cu un ochi, vede dublu, vede negru într-o anumită parte a câmpului vizual.
Sau are o amorţeală pe mână sau pe picior care durează peste 24 de ore. A nu se confunda cu amorţeala poziţională, când dormim pe o mână. Sau scade forţa într-o mână sau un picior sau nu ne mai ascultă un membru al corpului. Sau vrem să ducem mâna la nas şi o ducem la ochi.
Care este diagnosticul diferenţial? Cu ce alte afecţiuni se poate asemăna?
Un puseu de scleroză multiplă se poate asemăna cu accident vascular cerebral, mai ales la început. Pentru că şi în acest caz debutul simptomatologiei este brusc, durează de multe ori peste 24 de ore deficitul motor. Putem face diagnosticul diferenţial cu alte boli neurologice autoimune.
Ce procent de persoane la nivel de populaţie este afectat de scleroză multiplă? Care este vârsta la care poate debuta? Care sunt factorii de risc?
Ştiu că la nivel european statistica este de 1 la 1.000 de persoane. Este o boală a adultului tânăr, poate debuta inclusiv în copilărie, între 18-45 de ani.
În ceea ce priveşte cauzele, acestea nu sunt cunoscute, însă au fost descoperiţi o serie de factori de risc, precum hipovitaminoza D (observată în special la locuitorii din emisfera nordică), virusul Epstein-Barr (mononucleoza infecţioasă), fumatul, dar şi zestrea genetică.
Care este perioada de timp în care simptomele devin agravate?
Depinde de forma de scleroză multiplă. La debut există forma recurent-remisivă, forma cea mai frecventă la 85% din pacienţi, cea care evoluează în pusee şi forma primar-progresivă în care pacientul suferă o agravare lentă, fără a exista agravările bruşte din pusee.
Un puseu durează peste 24 de ore, până la 2 săptămâni-1 lună, sunt pacienţi la care persistă şi 3 luni, mai ales la debut. În medie este vorba cam de 2 săptămâni.
Sunt două faze, în forma recurent-remisivă avem prima fază, primii 10-15 ani, faza de puseu, simptomele vin şi pleacă, după acest interval, în absenţa unui tratament, apare forma secundar- progresivă, în care pe leziunile petrecute în faza recurent-remisivă se produc agravări lente, progresive.
Ce opţiuni de tratament sunt disponibile în România?
Momentan sunt disponibile preparatele de linia întâi, atât injectabile, cât şi tablete şi variante medicamentoase pe care le folosim în formele mai active de boală. În cursul anului viitor urmează să fie aprobate încă două terapii, care sunt preparate de linia a doua, rezervate pacienţilor cu forme mai agresive de boală.
Kinetoterapia este foarte importantă, încurajăm pacienţii să meargă la şedinţe pentru că, din păcate, medicamentele de care dispunem nu fac decât să prevină un puseu de boală, ele nu intervin în niciun fel asupra deficitelor neurologice petrecute în puseele anterioare.
Kinetoterapia rămâne principala variantă prin care pacientul poate recupera deficitele petrecute.
De asemenea, încurajăm pacienţii să meargă şi la psihoterapie pe cei care au nevoie pentru că este un diagnostic destul de dificil de acceptat în primă fază, până pacientul îşi dă seama că tratamentul poate ajuta.
Ce complicaţii pot apărea în lipsa tratamentului?
Pacientul face pusee de boală la o frecvenţă personalizată, variabilă. Sunt pacienţi care pot face 3 pusee pe lună şi alţii care fac un puseu la 2 ani. Şi în zonele unde s-au petrecut leziunile rămân deficite, pe care pacientul le cumulează.
Poate ajunge la un moment dat să nu mai poată merge, să nu mai aibă control sfincterian, să nu mai vadă sau să simtă la fel de bine.
