Conf. Dr. Anca Coliţă, şefa secţiei de pediatrie a Institutului Clinic Fundeni, a afirmat într-un interviu acordat 360medical.ro că România are nevoie de spitale noi, în care să nu existe probleme cu infecţiile, pentru îngrijirea pacienţilor pediatrici cu afecţiuni oncologice.
Specialistul consideră, de asemenea, că este nevoie de un număr mai mare de paturi în saloanele de internare, de mai multe camere sterile şi de un număr mai mare de medici implicaţi în oncologia pediatrică, "domeniu foarte dificil emoţional".
În ceea ce priveşte afecţiunile preponderente în disciplina de oncologie pediatrică, specialistul subliniază că leucemia acută şi limfoamele se situatează la un nivel similar celor din ţările vestice. Diferenţele observate statistic pot apărea în urma unor tehnici superioare de diagnostic specifice Occidentului.
Interviul complet cu Conf. Dr. Anca Coliţă, conferenţiar universitar, disciplina pediatrie, medic primar pediatrie, şef secţie pediatrie I. C. Fundeni:
Din ce motive este mai mică rata de supravieţuire a copiilor cu cancer în România decât în ţările vestice?
Depinde de tipul de cancer, pentru că nu este adevărat pentru toate tipurile conform datelor. Iar eu lucrez în partea de hematologie pediatrică oncologică, adică mă ocup de tratamentul leucemiilor şi a limfoamelor.
Nu ar fi corect să vă dau nişte date despre un domeniu de activitate în care sunt doar un observator informat, dar nu integrat în activitate.
În supravieţuirea pacienţilor cu leucemie acută şi limfoame nu am văzut diferenţe la jumătate, am văzut că la limfoame suntem undeva foarte apropiaţi de restul ţărilor, poate este chiar un pic mai bine la noi.
Ceea ce este doar o dată statistică nerelevantă, nu cred că tratăm mai bine pentru că folosim aceleaşi protocoale şi noi pacienţii cu limfoame.
Pe partea cu leucemie acută am văzut că erau diferenţe de 10%, ceea ce e greu de explicat.
Este adevărat că în occident se folosesc şi tehnici de diagnostic, unele dintre ele nefiind încă implementate în România, însă sperăm ca în următorul an să devină accesibile şi la noi. Şi poate şi numărul mai mare de pacienţi.
Este foarte greu să ne raportăm la statistică atunci când vorbim de 1.000 sau de 100.000 de pacienţi. Matematica nu ţine întotdeauna cu noi.
Ce consideraţi că se poate face la nivel naţional pentru a se îmbunătăţi rata de supravieţuire a copiilor bolnavi de cancer?
Cred că primul pas este acesta, să ne uităm la datele reale, să le analizăm şi să vedem din ce cauză sau unde putem îmbunătăţi, şi cred că pornind de la analiza corectă a cazurilor în care nu am putut face lucruri prea bune vom porni pentru a rezolva problemele.
Fără discuţie, este nevoie de spitale noi, pentru că totuşi îngrijirea pacientului oncologic pediatric, mai ales, trebuie făcută în spitale noi, în care să nu mai avem probleme cu infecţiile, care sunt cumva asociate clar clădirilor foarte vechi.
Avem nevoie de saloane cu număr mic de paturi, de probabil mult mai mult camere sterile pentru tratamentul pacienţilor cu leucemii acute sau a celor care sunt la risc de infecţie.
Avem nevoie să atragem cumva doctorii în acest domeniu. Din păcate, acest lucru este foarte greu pentru că foarte puţini dintre cei care termină medicina îşi doresc să lucreze într-un domeniu atât de dificil emoţional, cum este oncologia pediatrică.
Ce impact consideraţi că a avut Registrul Naţional al Cancerelor la Copil în România?
În primul rând este un lucru de normalitate şi cred că noi cu toţii trebuie să tindem către normalitate. Fără un registru nu vom şti niciodată câţi pacienţi avem, ce nevoi materiale avem pentru a-i trata, care sunt medicamentele care ne trebuie, nu putem face nişte liste corecte de medicamente, nişte necesaruri de medicamente, nu vom şti numărul corect al pacienţilor.
Deci cred că pasul este enorm şi impactul asupra calităţii îngrijirilor acordate cred că va fi unul semnificativ.
În momentul de faţă care sunt formele de cancer onco-hematologic cele mai frecvent în ceea ce priveşte copiii?
Şi în registrul român s-a demonstrat lucrul acesta, ca şi în toate registrele din lume: pe locul întâi ca incidenţă se află leucemia acută limfoblastică, care reprezintă şi în România, ca peste tot în lume, aproximativ 30% din totalul pacienţilor cu cancer.
