Conf. Dr. Cristina Tiu, şeful secţiei Neurologie II din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, a declarat într-un interviu acordat 360medical.ro că tromboliza intravenoasă, o intervenţie salvatoare de viaţă practicată până recent doar într-un număr redus de spitale din România, nu este o garanţie a vindecării, dar reprezintă cu siguranţă o şansă extraordinară de a limita consecinţele potenţial devastatoare ale unui accident vascular cerebral (AVC).
Interviul a fost acordat în contextul în care accidentul vascular cerebral reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în România, reprezentând atât a doua cauză de mortalitate şi dizabilitate în rândul populaţiei.
Începand din acest an, Ministerul Sănătăţii a extins programul prin intermediul căruia pacienţii cu AVC ischemic acut pot beneficia de tratament prin tromboliză intravenoasă în primele 4,5 ore de la debutul primelor simptome, de la 10 spitale până la 43 de spitale, care se află în 36 de judeţe şi în Bucureşti.
Accidentul vascular cerebral care are indicaţie de tratament trombolitic este cel de tip ischemic, iar simptomele prin care se manifestă cel mai frecvent sunt scăderea forţei musculare în mâna şi piciorul de aceeaşi parte a corpului, tulburare de vorbire în sensul unei pronunţii dificile, sau chiar a unei lipse complete a capacităţii de exprimare şi de înţelegere a limbajului, sau asimetrie facială prin coborârea colţului gurii.
Conf. Dr. Cristina Tiu precizează că este obligatorie efectuarea unei tomografii cerebrale computerizate pentru a diferenţia un accident vascular cerebral ischemic de unul hemoragic, precum şi faptul că există o serie întreagă de contraindicaţii pentru tromboliză, ce vor fi verificate de medicul neurolog.
Interviul complet cu Conf. Dr. Cristina Tiu din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti:
1. Există un timp limită în care se poate interveni operativ într-un AVC?
Da, există şi din păcate este destul de scurt, şi anume 4,5 ore. Denumirea acestui interval de timp este de”fereastră terapeutică” pentru că doar în aceste 4,5 ore se poate administra substanţa trombolitică, iar ”cronometrul” începe să meargă din momentul în care pacientul constată primele semne neurologice.
2. Care sunt semnele şi simptomele care trebuie să avertizeze o persoană că este posibil să sufere un AVC?
O primă precizare este aceea că aceste semne sunt de regulă brusc instalate, în decurs de câteva minute. Cel mai frecvent un accident vascular cerebral se manifestă prin scăderea forţei musculare în mâna şi piciorul de aceeaşi parte a corpului, tulburare de vorbire în sensul unei pronunţii dificile, sau chiar a unei lipse complete a capacităţii de exprimare şi de înţelegere a limbajului, sau asimetrie facială prin coborârea colţului gurii.
Aceste semne pot apărea izolate sau în combinaţie şi sunt prezente la aproximativ 70% dintre pacienţi, dar există şi alte aspecte care pot fi sugestive, cum ar fi o tulburare severă de echilibru, dificultatea de coordonare a mişcărilor, vederea dublă sau afectarea sensibilităţii pe o jumătate a feţei şi a corpului.
3. Cum decurge efectiv procedura de tromboliză intravenoasă şi care sunt beneficiile pe care le oferă? Ce complicaţii pot apărea în timpul trombolizei ?
Accidentul vascular cerebral care are indicaţie de tratament trombolitic este cel de tip ischemic, în care un cheag blochează curgerea sângelui printr-o arteră intracerebrală şi întrerupe alimentarea cu oxigen şi glucoză a unei porţiuni de creier.
În absenţa aprovizionării cu oxigen şi glucoză, creierul va suferi o distrugere ireversibilă, iar pacientul va rămâne cu o dizabilitate permanentă sau va deceda dacă vasul de sânge care a fost blocat este răspunzător de hrănirea unei porţiuni extinse de creier.
Tromboliza intravenoasă presupune administrarea unei substanţe capabile să dizolve cheagul de sânge, ceea ce va avea ca rezultat de cele mai multe ori reluarea circulaţiei cerebrale, cu limitarea dimensiunilor porţiunii de substanţă cerebrală distrusă definitiv.
Cu cât această procedură se aplică mai rapid de la momentul debutului primelor simptome, cu atât şansele de reluare a fluxului sanguin intracerebral sunt mai mari.
Există şi aici câteva precizări foarte importante:
- Este obligatorie efectuarea unei tomografii cerebrale computerizate pentru a diferenţia un accident vascular cerebral ischemic de unul hemoragic (tromboliza fiind categoric interzisă într-un accident hemoragic)
- Există o serie întreagă de contraindicaţii pentru tromboliză, ce vor fi verificate de medicul neurolog şi cu siguranţă unii dintre pacienţi, chiar dacă au ajuns la spital în timp util, nu vor fi eligibili pentru această procedură
- Tromboliza nu poate fi administrată după un interval de timp mai mare de 4,5 ore, deoarece există un risc foarte crescut de apariţie a unor complicaţii hemoragice. Pacienţii sau familiile acestora trebuie să declare foarte corect momentul debutului (când s-au instalat primele simptome), iar în cazul în care nu sunt disponibile informaţii despre ora instalării accidentului vascular, tromboliza nu se poate efectua.
Beneficiile trombolizei sunt uneori spectaculoase, constând în revenirea completă a forţei musculare, chiar dacă iniţial pacientul era complet paralizat pe o parte a corpului, dar acest lucru nu se întâmplă la fiecare caz.
Există situaţii cu ameliorare parţială, situaţii în care, din păcate, cheagul nu poate fi dizolvat, iar accidentul vascular îşi va urma cursul natural şi situaţii (rare) în care poate surveni o agravare, determinată de apariţia unei sângerări intracerebrale asociată trombolizei.
O altă complicaţie (şi mai rară decât hemoragia) este apariţia unei reacţii alergice.
Administrarea medicaţiei trombolitice nu este o garanţie a vindecării, dar este cu siguranţă o şansă extraordinară de a limita consecinţele potenţial devastatoare ale unui accident vascular cerebral.
4. Ce recomandări aveţi pentru pacienţi?
- Să se informeze privind posibilele semne şi simptome ale unui accident vascular cerebral
- Să solicite imediat servicul de ambulanţă la 112 menţionând suspiciunea de AVC; nu este indicat să aştepte sosirea familiei sau să contacteze medicul de familie
- Să încerce sa reţină ora debutului (când s-au instalat primele simptome)
- Să aibă în momentul venirii la spital cel puţin date privind medicaţia administrată în ultimele zile
Uneori acest lucru nu este posibil şi aceste informaţii le vom obţine de la vecini sau aparţinători, pe care trebuie să îi putem contacta telefonic, pentru a nu irosi minute preţioase aşteptând sosirea acestora la spital.
Protocolul actual prevede prioritizarea cazurilor de AVC şi personalul medical de pe ambulanţă este instruit privind obţinerea datelor de contact şi a unor informaţii esenţiale privind ora debutului şi medicaţia.
