Doctor Daniela Vrînceanu, medic primar ORL şi coordonator al compartimentului ORL din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, a declarat, într-un interviu acordat 360medical.ro, că intervalul de timp în care se dezvoltă tumorile gigant variază de la 6-12 luni până la 15-20 de ani. Semnele care aduc în cele din urmă pacientul la medic sunt durerea sau paralizia facială, care sunt indicii de malignizare, adică de transformare în cancer.
Doctor Vrînceanu subliniază că tratamentul acestor tumori este obligatoriu chirugical, dar intervenţia chirurgicală trebuie încadrată într-o abordare multidisciplinară, care include imagistică (CT sau IRM cervical sau cerebral), medicină internă/cardiologie/endocrinologie pentru evaluarea contextului general al pacientului şi compensarea biologică sau a celorlalte afecţiuni pentru că tumora se află într-un pacient cu numeroase alte probleme de tratat.
Operaţia trebuie pregătită din timp şi poate necesita mai multe tipuri de chirurgi, de exemplu chirurg plastician pentru a rezolva defectul rezultat după timpul ablativ, chirurg maxilo-facial, chirurg toracic, chirurg vascular etc. Este de asemenea necesară rezervarea unor produşi de sânge pentru intervenţia chrurgicală care poate dura multe ore 8-10.
Recent, o echipă multidisciplinară de medici de la Spitalul Universitar din Capitală a rezolvat cu succes un caz de tumoră tiroidiană gigantă la o pacientă de 57 de ani, printr-o intervenţie chirurgicală ce a durat aproximativ 9 ore.
Interviul complet cu doamna doctor Daniela Vrînceanu, medic primar ORL Spitalul Universitar Bucureşti:
Care sunt localizările cele mai întâlnite în specialitatea dumneavoastră ale tumorilor gigante?
Tumorile gigante se definesc prin dimensiuni mai mari de 10 cm. În patologia tumorală a capului şi gâtului, adică în ORL, cel mai frecvent întâlnim tumori gigante în organe cu capsula laxă, care se poate destinde şi permite dezvoltarea tumorală fără bariere anatomice rigide.
Un astfel de organ cervical este glanda tiroidă, o glanda mică, sub forma de fluture, cu o greutate de 30-50 g aşezată în partea de jos a gâtului. Avand o capsulă laxă, subţire, permite dezvoltarea unor tumori voluminoase, cu greutate de sute de grame, chiar kilograme.
Un alt organ este glanda parotidă, o glanda salivară pereche aşezată în faţa urechii. Şi aici se pot dezvolta tumori voluminoase benigne sau maligne.
Ganglionii cervicali pot fi sediul unor metastaze ganglionare cu punct de plecare într-o tumoră primară de cap sau gât şi pot căpăta dimensiuni impresionante.
Chistele branhiale, care sunt malformaţii congenitale cu apariţie târzie, pot avea dimensiuni mari, dar din fericire sunt tumori benigne, adică nu sunt cancere – se găsesc pe părţile laterale ale gâtului.
Există factori favorizanţi sau categorii de persoane expuse dezvoltării acestora?
Intervalul de timp în care se dezvoltă aceste tumori gigant variază de la 6-12 luni până la 15-20 de ani, cum se întâmplă în cazul adenoamelor pleiomorfe de glandă parotidă. Pare greu de crezut, dar sunt pacienţi care stau cu o astfel de tumoră lângă faţă ani în şir pentru că nu doare (aceste tumori ajung deseori la 1-2 kg!!!).
Semnele care aduc în cele din urmă pacientul la noi sunt durerea sau paralizia facială, care din păcate sunt semne de malignizare, adică de transformare în cancer (3-6% din cazuri). La fel, la glanda tiroidă, pacientul vine când se sufocă sau nu mai poate înghiţi sau când îşi pierde vocea. În ceea ce priveşte adenopatiile cervicale, adică ganglionii cervicali măriţi de volum, tot durerea aduce pacientul la medic.
Ce simptome ar trebui să recomande un consult medical?
Ritmul de dezvoltare depinde de localizare, de natura benignă sau malignă a tumorii, de vârsta pacientului – la tineri evoluţia este mult mai dramatică, dar şi de malignizarea unei tumori benigne. Adică o tumoră benignă care evoluează de mulţi ani la un moment dat se transformă în cancer şi creşte galopant.
Ritmul de dezvoltare al celulelor tumorale este adesea mult mai mare decât al vaselor ce hrănesc tumora – datorită acestei discrepanţe apar zone de necroză în tumoră sau ulceraţii la suprafaţa ei, cu sângerări şi suprainfectări, care dau un aspect monstruos.
În ce condiţii se dezvoltă tumorile gigante şi pe ce durată de timp?
Cauzele apariţiei acestor tumori sunt diverse, pornind de la foarte cunoscutele fumat-alcool, poluanţii din mediu şi din alimente, factori genetici etc.
Aceşti factori sunt comuni pentru toată patologia tumorală cervico-facială. Dar tumorile ajung gigante prin lipsa de informare/educaţie medicală a pacienţilor, care cred că dacă nu doare, nu este nici un pericol şi nu fac nimic pentru investigarea sau tratarea acestor tumori.
Poate că şi medicii de familie pot juca un rol foarte important prin depistarea mai precoce a acestor "umflături" la gât sau la faţă şi pot îndruma pacientul spre chirurgul ORL.
Care este procentul de pacienţi la care acest tip de tumori se malignizează?
Tratamentul acestor tumori este obligatoriu chirugical, dar intervenţia chirurgicală trebuie încadrată într-o abordare multidisciplinară, care include imagistică (CT sau IRM cervical sau cerebral), medicină internă/cardiologie/endocrinologie pentru evaluarea contextului general al pacientului şi compensarea biologică sau a celorlalte afecţiuni pentru că - nu-i aşa? - tumora se află într-un pacient cu numeroase alte probleme de tratat.
Operaţia trebuie pregătită din timp şi poate necesita mai multe tipuri de chirurgi, de exemplu chirurg plastician pentru a rezolva defectul rezultat după timpul ablativ, chirurg maxilo-facial, chirurg toracic, chirurg vascular etc. Este necesară rezervarea unor produşi de sânge pentru intervenţia chrurgicală care poate dura multe ore 8-10.
Şi, foarte importantă este colaborarea cu medicul anestezist, care nu doar adoarme pacientul, ci îi gestionează constantele vitale în timpul şi după intervenţia chirurgicală, în secţia de anestezie şi terapie intensivă (ATI). Cuvântul cheie este o echipă antrenată pentru această patologie şi eu mă bucur că am format o astfel de echipă la nivelul Compartimentului ORL din Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Pentru tumorile maligne este foarte important şi tratamentul oncologic adjuvant care urmează operaţiei.
Există şi situaţii în care nu este indicată intervenţia chirurgicală?
Sigur că există şi pacienţi inoperabili, iar bilanţul complet al leziunii şi al pacientului tocmai acest lucru trebuie să stabilescă printre altele – operabilitatea, care este dată de mulţi factori – de exemplu, invazia tumorală a arterei carotide primitive sau a arterei carotide interne contraindică intervenţia; invazia bazei craniului la fel.
Noi trebuie să intrăm la operaţie doar cu pacienţii la care trebuie să fim convinşi că putem scoate tumora fără alterarea majoră a calităţii vieţii postoperator.
Pentru pacienţii inoperabili, resursele terapeutice sunt limitate, dar trebuie discutate în tumor-boarding-uri care să decidă soluţia optimă pentru fiecare caz. În tumorile gigante, strategia terapeutică trebuie personalizată.
Ce recomandări aveţi pentru pacienţi în acest sens?
Concluzia este una singură – orice umflătură la gât care nu este în contextul unei răceli şi nu trece după 2-3 săptămâni necesită consult ORL.
Aşteptăm cu drag pacienţii la Spitalul Universitar, unde avem această abordare multidisciplinară, care cred că este cheia succesului nu doar în tumorile gigante cervico-faciale, ci în medicina modernă.