Doctor Dragoş Median, şeful Compartimentului de Oncologie Medicală de la Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Filantropia din Bucureşti, a explicat, într-un interviu acordat 360medical.ro, că există riscul întârzierii diagnosticului în cazul cancerului ovarian, deoarece această boală poate mima o afecţiune digestivă sau renală.
Cea mai bună metodă imagistică pentru cancerul ovarian constă în ecografia transvaginală, a precizat medicul. În ceea ce priveşte factorii de risc cunoşcuţi, aceştia includ: vârsta, lipsa sarcinilor, istoricul familial de neoplazii, mutaţiile genetice, iar factorii protectivi sunt sarcinile, alăptarea îndelungată, contraceptivele orale şi intervenţiile chirurgicale.
Dr. Median a menţionat că în România sunt disponibile toate modalităţile de tratament necesare pentru cancerul ovarian: chirurgia, chimioterapia, terapia biologică, problema fiind legată de nivelul de expertiză al centrelor în care se pot realiza aceste tratamente.
Interviul complet cu doctor Dragoş Median:
Cu ce alte afecţiuni poate fi confundat cancerul ovarian?
Din punctul de vedere al simptomatologiei, cancerul ovarian poate mima o afecţiune digestivă sau renală; asta duce de obicei la întârzierea diagnosticului.
Simptomatologia cea mai frecvent întâlnită este reprezentată de durere sau disconfort în zona abdominală, senzaţia de plenitudine a abdomenului (balonare), saţietate rapidă; uneori pot apărea dureri în timpul actului sexual. În stadiile avansate poate să apară mărirea de volum a abdomenului prin ascită, ocluzia intestinală sau dificultăţi la respiraţie din cauza pleureziei.
Care este cea mai precisă modalitate de diagnostic?
Examenul clinic este primul gest care trebuie făcut; acesta poate identifica ascita, pleurezia sau mase tumorale în abdomen şi/sau pelvis.
Cea mai bună metodă imagistică este ecografia transvaginală; evident, pentru aprecierea extensiei bolii este nevoie de CT sau IRM. Diagnosticul de certitudine (la fel ca în orice neoplazie) este stabilit anatomo-patologic.
Markerii tumorali (CA125) pot fi utilizaţi în stabilirea diagnosticului, dar în general sunt folosiţi pentru aprecierea evoluţiei bolii.
Care sunt categoriile de risc pentru această formă de cancer? Dar factorii declanşatori?
Nu există o categorie anume de risc. Există factori de risc: vârsta, lipsa sarcinilor, istoricul familial de neoplazii (cancer ovarian sau mamar la una sau mai multe rude apropiate), mutaţiile genetice (cea mai cunoscută fiind BRCA); există factori protectivi: sarcinile (nu mai mult de 5), alăptarea îndelungată, contraceptivele orale, intervenţiile chirurgicale (histerectomia, ligatura trompelor uterine).
Nu există factori declanşatori cunoscuţi. În cazul femeilor purtătoare a unor mutaţii ale genelor BRCA 1/2 , ooforectomia (îndepărtarea ovarelor) are valoare profilactică şi este recomandată după 40-45 de ani.
Ce modalităţi de tratament sunt în prezent disponibile în România?
În România sunt disponibile toate modalităţile de tratament necesare: chirurgia, chimioterapia, terapia biologică. Problema este legată de nivelul de expertiză al centrelor în care se pot realiza aceste tratamente.
Chirurgia este de obicei primul gest terapeutic. Ea trebuie făcută într-un centru cu experienţă, deoarece operaţia este una complexă ce necesită adeseori, în afară de ginecolog şi prezenţa unui chirurg digestiv sau a unui urolog.
Chimioterapia este standardizată internaţional, iar schemele utilizate sunt disponibile în România; la fel şi în cazul terapiei biologice.
Ca tratament de menţinere, în cazul pacientelor cu mutaţie BRCA se utilizează un medicament ce blochează refacerea ADN-ului defect, conducând la moartea celulei bolnave. Această terapie este decontată de CNAS.
