Doctor Gheorghe Zastavniţchi, un medic chirurg român care a participat la misiuni ale organizaţiei umanitare Medici fără frontiere (Médecins Sans Frontières - MSF) desfăşurate în state foarte sărace precum Republica Democrată Congo, Republica Centrafricană sau Somalia, a povestit, într-un interviu acordat 360medical.ro, despre experienţele sale în zone aflate în conflict şi în care medici voluntari din state dezvoltate încearcă să acopere nevoile medicale ale populaţiei.
În statele în care medicul român a fost în misiune, principalele urgenţe au fost campaniile de vaccinare pentru copii, pacienţii cu patologie infecţioasă, patologiile neglijate, malnutriţia, sarcina, patologia acută şi trauma.
Recent, organizaţia Medici fără Frontiere a anunţat că este în căutarea unor medici şi farmacişti români care să se implice în misiuni de salvare sau acţiuni umanitare în state precum Yemen, Congo sau Liban. În ultimii cinci ani, 35 de români au fost recrutaţi de Medici fără Frontiere, iar cinci români se află în acest moment în misiuni în ţări precum Yemen, Republica Democrată Congo sau Liban.
Programul unui medic voluntar care participă la astfel de misiuni depinde de misiune şi de specialitate, însă chirurgii au, de multe ori, program 24/7, cu pauze între cazuri şi intervenţii.
Interviul complet cu doctor Gheorghe Zastavniţchi, Medici fără frontiere:
1. Ce v-a determinat să vă înscrieţi în misiunile Medici fără frontiere?
Probabil dorinţa de a face un bine, dar nu în ultimul rând dorinţa de schimbare, de a vedea ceva deosebit de ceea ce faci în fiecare zi. Dorinţa de a vedea dacă pot face faţă unor situaţii şi cazuri pe care le poţi întâlni doar în misiune şi probabil un grad de aventură pe care o avem fiecare (mai mult sau mai puţin).
2. Care a fost cea mai mare provocare întâmpinată cu privire la sistemul medical din decursul celor 5 misiuni de până acum?
Nu ştiu dacă am avut cea mai mare provocare, sper că e în una din misiunile care urmează, dar aş spune acceptarea unor aspecte culturale cu care trebuie să te obişnuieşti şi pe care trebuie să le accepţi.
3. Care este programul de lucru al unui medic înscris la aceste misiuni? Ce tip de pacienţi vă sunt alocaţi?
Programul depinde de misiune şi de specialitatea medicului. Fiind chirurg generalist, aveam program 24/7, desigur cu pauze între cazuri şi intervenţii, ori când părţile implicate în conflicte nu mai luptau. Pacienţii nu sunt alocaţi, sunt consultaţi toţi cei care se prezintă în urgenţă şi se decide tratamentul.
Cazurile depind de misiune şi profilul medicului, dacă este un serviciu chirurgical în misiune, acesta primeşte toate cazurile de chirurgie de urgenţă şi traumă, inclusiv copii, chirurgie plastică şi reconstructivă etc. Poţi face şi obstetrică/ginecologie (dacă nu este ginecolog). Rar se permite de a face intervenţii elective.
4. Care sunt serviciile medicale cele mai solicitate în ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare?
Nu ştiu dacă aceste servicii sunt esenţial diferite de restul ţărilor, dar aş menţiona campaniile de vaccinare pentru copii, un număr semnificativ de pacienţi cu patologie infecţioasă (malarie, boli diareice acute la copii), patologii neglijate (TBC (inclusiv multidrog rezistente), HIV/SIDA), malnutriţia şi, desigur, sarcina şi tot ce e legat de gestaţie.
Nu în ultimul rând, patologia chirurgicala acută şi trauma. Dar, desigur, depinde de regiune.
5. Ce diferenţe aţi observat între sistemele medicale din ţările în care aţi activat şi România, în special cu privire la serviciile de ingrijire medicală?
Nu mă pot pronunţa referitor la sistemele medicale din ţările în care am fost din simplul motiv că acestea erau practic inoperabile din mai multe motive, de asta era şi necesară prezenţa MSF în acele regiuni.
Dacă e să vorbesc despre misiunile MSF, aici sunt impuse protocoalele MSF care trebuie respectate, instrumente şi medicamentele sunt şi ele standard (sunt aceleaşi în fiecare misiune), se raportează orice infecţie de plagă, infecţie nozocomială etc. Evident, se fac şi controale din centrele operaţionale, care au ca scop menţinerea celui mai înalt nivel posibil de asistenţă medicală.
6. Care consideraţi că a fost cea mai mare realizare a dumneavoastră în cadrul Medici fără frontiere?
Nu ştiu dacă am realizat ceva deosebit în aceste misiuni, dar sigur am reuşit să salvez un număr de vieţi, să întorc acasă părinţii la copii, soţii la soţii…
Desigur, a fost şi pentru mine o experienţă inegalabilă, pe care nu cred că ar fi posibil să o ai în altă parte.
8. Ce v-ati dori sa mai schimbaţi prin participarea dumneavoastră? Ce planuri aveţi pe termen lung?
Nu poţi schimba de unul singur ceva participând la o misiune umanitară, dar picătură cu picătură se adună un ocean şi atunci pentru cineva e o schimbare majoră care face diferenţa între viaţă şi moarte.
Nu am planuri pe termen lung, prefer să nu-mi fac planuri pe termen lung… trăim cu ziua de azi, iar mâine vedem ce ne aduce.
