Doctor Pavelina Andrei, medic specialist dermatolog, a explicat, într-un interviu acordat 360medical.ro, că incidenţa psoriazisului este în creştere, atât în România, cât şi pe plan mondial, iar impactul asupra stilului de viaţă al persoanelor care dezvoltă afecţiunea este major.
Pentru psoriazis există două vârfuri în ceea ce priveşte vârsta debutului: 30- 39 de ani şi 50- 69 de ani. Incidenţa psoriazisului este în creştere rapidă, astfel că în decurs de două decenii s-a ajuns de la 50,8 cazuri la 100.000 de locuitori la 100,5 cazuri la 100.000 de locuitori. Pentru copii, în decurs de 20 de ani s-a ajuns la 62,7 cazuri la 100.000 de locuitori.
Predispoziţia genetică (HLA- Cw6), împreună cu factorii de mediu şi comportamentali concură la apariţia şi evoluţia bolii. Asocierea HLA- Cw6 este genetică, debutul este frecvent până în 40 de ani diferenţiind astfel psoriazisul de tip I cu cel de tip II care apare după 40 de ani şi nu are componentă genetică.
Interviul complet cu doamna doctor Pavelina Andrei, medic specialist dermatolog din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă:
Psoriazisul este o boală inflamatorie cronică caracterizată prin plăci eritemato-scuamoase ostracee de culoare alb sidefie, bine delimitate.
Psoriazisul nu are predilecţie pentru vârstă sau sex. Poate debuta la orice vârstă. Este mai puţin comun la copil. Există două peak-uri (vârfuri) pentru vârsta debutului: 30- 39 de ani şi 50- 69 de ani. Incidenţa psoriazisului este în creştere.
Spre exemplu, în decurs de 20 de ani s-a ajuns de la 50,8 cazuri la 100.000 de locuitori la 100,5 cazuri la 100.000 de locuitori. Pentru copii, în decurs de 20 de ani s-a ajuns la 62,7 cazuri la 100.000 de locuitori.
Predispoziţia genetică (HLA- Cw6) împreună cu factorii de mediu şi comportamentali concură la apariţia şi evoluţia bolii. Asocierea HLA- Cw6 este genetică, debutul este frecvent până în 40 de ani diferenţiind astfel psoriazisul de tip I cu cel de tip II care apare după 40 de ani şi nu are componentă genetică.
Infecţiile streptococice faringiene la copii şi adulţi până în 30 de ani preced şi declanşează pusee de psoriazis tip gutat.
Fumatul este un factor de risc pentru psoriazis, în special pentru tipul de psoriazis palmo-plantar pustulos.
Obezitatea, alcoolul şi stresul psihoemoţional sunt consideraţi factori trigger în declanşarea şi exacerbarea puseelor eruptive din psoriazis.
Anumite clase de medicamente sunt incriminate: beta blocante, antimalarice, antiinflamatoare nesteroidiene, imunomodulatoare, inhibitori de TNF.
Deficitul de vitamină D, infecţiile virale cu Pityrosporum ovale sau HIV, factori fizici-traumatisme- produc fenomenul Koebner (apariţia de noi leziuni pe zonele expuse unor traumatisme).
Diagnosticul diferenţial al psoriazisului vulgar, care este cel mai frecvent în rândul populaţiei:
CAP:
- dermatită seboreică: localizată pe zonele seboreice (pliuri nazogeniene, scalp, regiunea mediotoracică), sebopsoriazis
- Tinea capitis
CORP, TRUNCHI:
- Pitiriazis rozat Gibert: caracterizat prin prezenţa unei plăci roz fin scuamoase rotund-ovalare. Erupţia este limitată la trunchi şi rădăcina membrelor. Evoluează spre vindecare în 6-8 săptămâni.
- Dermatofiţii - Tinea corporis- examenul micologic este util în confirmarea unei infecţii fungice
- Parapsoriazisul- se impun biopsii seriate în evoluţia bolii pentru a surprinde un eventual mycosis fungoides
- Pitiriazis lichenoid cronic
- Manifestările din sifilisul secundar
- Eczema numulară- margini mai puţin bine delimitate
- Pitiriazis rubra pilar
- Dermatită de contact
- Limfom cutanat
- Boală Bowen/ carcinom spinocelular in situ
- Boală Paget extramamară
- Lupus eritematos cutanat
- Lichen simplex cronicus- descrie modificările care apar la nivelul pielii ca urmare a gratajului excesiv. Pacienţii dezvoltă plăci şi placarde îngroşate cu accentuarea cadrilajului normal al pielii. Asociază hiperpigmentarea şi prurit de acompaniament.
- Dermatita atopică prezintă papule şi plăci escoriate, eritematoase, hiperpigmentare, marginile nu sunt bine delimitate ca în psoriazis, scuamele sunt desenate. Sunt implicate frecvent zonele flexurale, iar zona scutecului este absentă la copii
PLIURI: intertrigo, Boala Hailey- Hailey, Eritrasmă
Psoriazisul poate afecta imaginea de sine, iar impactul bolii asupra stilului de viaţă poate fi major.
Conduita terapeutică trebuie adaptată în funcţie de severitatea acestei afecţiuni, dar şi în funcţie de influenţa pe care o poate avea asupra calităţii vieţii.
Erupţiile limitate care afectează mai puţin de 5% din suprafaţa corporală pot fi tratate cu agenţi topici: corticosteroizi topici (Betametazonă), analogi de vitamină D (calcipotriol), inhibitori de calcineurină (Tacrolimus şi Pimecrolimus), retinoizi topici ( Tazaroten). Ţinta lor este inhibarea proliferării keratinocitelor şi a inflamaţiei dermice.
Ca şi metode complementare mai pot fi folosite topic: keratolitice (acid salicilic-decaparea scuamelor) şi cignolin (antimicotic).
Măsuri igieno-dietetice: climat blând familial, reechilibrarea psihică, cura heliomarină, evitarea şi înlocuirea medicamentelor trigger (care pot declanşa afecţiunea), renunţarea la fumat şi alcool, emoliere cutanată permanentă.
Fototerapia este rezervată în special pacienţilor cu mai mult de 5% din suprafaţa corporală afectată. Sunt folosite UVB (290- 320mm) sau UVA (320- 400 mm) si psoralen (substanţă fotosensibilizantă). Riscul pe termen lung îl reprezintă dermatohelioza (îmbătrânirea cutanată fotoindusă) şi fotocarcinogeneza.
Terapia sistemică este rezervată formelor extinse, severe de boală la care tratamentul topic a eşuat, iar leziunile au un impact major asupra calităţii vieţii pacientului.
Opţiunile pentru terapia sistemică includ folosirea agenţilor imunosupresori, imunomodulatori şi a agenţilor biologici. În acest caz, reacţiile sunt dependente de doză, sunt reversibile la întreruperea tratamentului şi cu un raport bun beneficiu/ risc pe termen lung.
Tratamentul biologic în psoriazis. Aceste medicamente biologice blochează moleculele specifice implicate în patogeneza psoriazisului. Sunt 3 tipuri de terapii biologice: citokine umane recombinate, proteine de fuziune şi anticorpi monoclonali, himerici şi umanizaţi. Sunt indicate la pacienţii cu psoriazis sever care nu au răspuns la terapia sistemică sau la care afecţiunea devine invalidantă din punct de vedere fizic, psihic şi cu impact social major. Efecte scundare: creşte riscul de infecţii bacteriene, micotice, virale, homopatii, dezvoltarea de tumori maligne, risc de boli autoimune: lupus eritematos sistemic şi recurenţă la întreruperea tratamentului.
Asigurarea tratamentului optim inclus în programele naţionale cu agenţi biologici are un beneficiu major asupra calităţii vieţii pacienţilor, dar foarte important este controlul periodic la medicul dermatolog.
