Dr. Radu Paraschiv a declarat într-un interviu acordat 360medical.ro că alegerea tratamentului conservator nu reprezintă o greşeală în cazul anumitor pacienţi: cei cu leziuni parţiale de ligament încrucişat şi fără semne de instabilitate a genunchiului. Aceeaşi situaţie este şi pentru cei care au leziuni complete, dar fără semne de instabilitate în timpul efectuării activităţilor zilnice.
Specialistul consideră că abordarea nechirurgicală este de preferat şi în cazul celor cu un stil de viaţă sedentar, dar şi la copii. Acesta atrage atenţia asupra faptului că pacienţii care nu optează pentru tratamentul chirurgical pot să se confrunte cu leziuni secundare, spre exemplu leziuni meniscale, din cauza episoadelor repetitive de instabilitate.
Articol realizat cu sprijinul Dr. Radu Paraschiv, medic specialist ortoped http://drparaschiv.ro/
Genunchiul nostru este stabilizat de ligamente. Patru principale - două colaterale (medial şi lateral) şi două încrucişate (anterior şi posterior). Ultimele două se intersectează în interiorul articulaţiei genunchiului sub forma unui X, de unde provine şi denumirea de ligamente încrucişate. Unul anterior, unul posterior.
Ce duce la ruperea ligamentelor?
Cel mai frecvent, leziunea apare în urma unei pivotari forţate a genunchiului cu piciorul fixat pe sol, a unor opriri şi decelerări bruşte sau schimbări de direcţie. În cazul ruperii ligamentului anterior.
În cazul celui posterior, uneori, chiar şi un pas făcut greşit poate să ducă la o leziune a ligamentului încrucişat posterior. Dar, în cele mai multe situaţii pivotările, hiperextensiile, accidentările cu impact puternic la nivelul anterior al genunchiului duc la acest tip de leziune.
În cazul unei leziuni a ligamentului încrucişat anterior (LIA) pentru a reduce edemul (umflătura) şi durerile, protocolul RICE trebuie aplicat cât mai rapid. Ce înesmnă RICE:
REST - repausul este necesar pentru reducerea edemului;
ICE - aplicare de gheaţă câte 20 de minute, din 2 în 2 ore;
COMPRESSION - aplicarea unei faşe elastice la nivelul genunchiului;
ELEVATION - piciorul trebuie ţinut cât mai mult ridicat de la nivelul solului.
Aplicarea acestui protocol este necesară în cazul oricărui pacient, indiferent de indiciaţia ulterioară a medicului: tratament nechirurgical (ortopedic) sau chirurgical.
Când nu e nevoie de operaţie?
Alegerea tratamentului conservator nu este o greşeală în cazul anumitor pacienţi: cei cu leziuni parţiale de ligament încrucişat şi fără semne de instabilitate a genunchiului.
La fel şi pentru cei care au leziuni complete, dar fără semne de instabilitate în timpul efectuării activităţilor zilnice, şi mă refer aici la pacienţi care nu practică sport de performanţă, în special sporturi de contact. Abordarea nechirurgicală este de preferat şi în cazul celor cu un stil de viaţă sedentar, dar şi la copii.
Tratamentul nechirurgical presupune un program de fizio-kinetoterapie intens pentru a obţine o mobilitate normală a genuchiului şi o tonifiere a musculaturii.
La indicaţia medicului ortoped se poate folosi şi o orteză mobilă de genunchi. Totuşi, în cazul pacienţilor ce nu optează pentru tratamentul chirurgical pot apărea leziuni secundare, spre exemplu leziuni meniscale, din cauza episoadelor repetitive de instabilitate.
Când e nevoie de operaţie?
Tratamentul chirurgical reprezintă “gold standard-ul” leziunilor ligamentului încrucişat anterior şi este singura variantă terapeutica pentru stabilizarea genunchiului şi prevenţia leziunilor datorate instabilităţii: leziuni de cartilaj, leziuni de menisc etc.
Recomandarea tratamentului chirurgical se adresează sportivilor de performanţă şi pacienţilor activi - în special celor care practică sporturi ce implică sărituri si pivotări, cei ce au multiple leziuni la nivelul genunchiului, de exemplu leziune ligament încrucişat anterior şi ligament încrucişat posterior sau leziune de menisc.
Operaţia în cazul leziunilor de ligamente are ca scop să redea funcţionalitatea genunchiului, dar şi să prevină alte leziuni care ar putea să-şi facă apariţia ca urmare a instabilităţii genunchiului. Practic, după intervenţia chirurgicală şi perioada de recuperare, pacientul o să aibă exact aceeaşi mobilitate ca înainte de a avea ruptura de ligament.
Reconstrucţia de ligament încrucişat posterior presupune înlocuirea ligamentului rupt cu o grefă de ţesut. Grefa se va transforma practic în timp într-un nou ligament (proces de ligamentizare). Grefa poate fi obţinută din mai multe surse.
De primă intenţie aleg ca cea mai bună sursă pentru grefare tendoanele muşchilor semitendinos şi gracilis, iar pentru revizie aleg tendon rotulian - BTB (Bone Tendone Bone).
Operaţia se face cu incizii de mici dimensiuni, sub control artroscopic. Este minim invazivă. Beneficiile sunt reprezentate de: durere diminuată, spitalizare diminuată, timp mai rapid de recuperare.
În cazul intervenţiei chirurgicale, externarea se face după aproximativ 2 zile. Recuperarea totală durează până la 6 luni, în mod normal.
În cazul sportivilor de performanţă durează mult mai puţin pentru că întoarcerea la activitate este extrem de importantă pentru ei şi de aceea sportivii au parte de proceduri intensive de recuperare. Astfel, procesul lor de recuperare poate să dureze 2-3 luni.
