Managerul Spitalului de Urgenţă Slobozia, Mariana Iancu, a vorbit, într-un interviu acordat 360medical.ro, despre principalele probleme cu care se confruntă o astfel de unitate medicală dintr-un judeţ mic, mai puţin atractiv pentru medici. Astfel, managerul a subliniat că a încercat încă de la numire să trateze spitalul "ca pe o afacere", să atragă medici tineri şi să schimbe atitudinea medicilor faţă de pacienţi.
Un astfel de spital se confruntă cu multe probleme, precum cele legate de decontarea unor servicii - precum asistenţa medicală acordată copiilor fără CNP sau născuţi în afara ţării - de către CNAS, de conflictul între generaţii sau de procedurile foarte greoaie de achiziţii publice.
Mariana Iancu îşi doreşte să dezvolte un centru de paleaţie cu aproximativ 60 de paturi, foarte necesar în judeţul Ialomiţa, având în vedere numărul mare de bolnavi cronici, în special bolnavi oncologici sau bolnavi neurologici.
Interviu complet cu Mariana Iancu, manager al Spitalului de Urgenţă Slobozia:
1. Care sunt principalele provocări cu care v-aţi confruntat în decursul celor 2 ani de când sunteţi manager al spitalului? Cum le-aţi surmontat?
Cea mai mare provocare a fost numărul mare de procese din instanţă şi sumele care trebuiau achitate urgent, 500.000 euro (malpraxis), sentinţă finală în urma unui proces care a durat opt ani. 500.000 euro - tichete de masă neachitate din anul 2013, până în prezent. Plăţile trebuiau făcute în condiţiile în care spitalul nu avea niciun ban.
O altă provocare a fost atitudinea personalului medical vizavi de pacienţi, numărul mic de internări, un ICM scăzut şi inevitabil valoarea sumelor încasate lunar de la Casa de Asigurări de Sănătate, sub valoarea contractului.
2. Experienţa dumneavoastră este de economist. Cum aţi reuşit să vă adaptaţi mediului medical?
Am tratat spitalul ca pe o afacere. Cifrele m-au făcut să înţeleg care erau problemele fiecărei secţii.
Faptul că nu am avut alături un Director Medical, care să se implice aşa cum îmi doream, m-a făcut să citesc mult, să vorbesc mult cu personalul pentru a afla problemele fiecăruia.
Am atras alături de mine câţiva medici cu care m-am sfătuit de fiecare dată când am luat o decizie majoră, dar am riscat mult şi m-am bazat pe instinct, asumarea responsabilităţii, timpul dovedindu-mi faptul că am dreptate.
3. Care medici sunt cei mai solicitaţi din cadrul spitalului? Cum reuşiţi să îi ajutaţi?
Cele mai solicitate secţii sunt – neurologia, cardiologia, medicina internă, oncologia şi Unitatea de Primiri Urgenţe. La acest moment s-a investit mult în aparatura medicală, încercăm să aducem medici noi, pentru a uşura munca medicilor care sunt în număr insuficient în aceste specialităţi.
4. Ce ne puteţi spune despre secţia de urgenţe a spitalului? Dar despre neonatologie?
Printre cele mai solicitate secţii se află şi UPU, numărul prezentărilor crescând la 120-150 pacienţi/ zi, ceea ce înseamnă foarte mult în raport cu numărul foarte mic de medici.
Anul trecut au mai venit 3 medici cu contract de muncă şi 3 medici cu contracte de gărzi. Sper ca în acest an să mai aducem încă doi medici.
Cea mai dramatică situaţie este pe secţia de neonatologie, acolo unde funcţionăm cu doi medici specialişti pensionari şi un medic generalist care face câteva gărzi pe lună. Anul acesta am sperat că va veni medicul rezident neonatolog de pe post, dar a renunţat pentru un post în Bucureşti.
Sper să reuşim să funcţionăm în acest mod încă 1 an, urmând ca cei doi rezidenţi pe care îi avem acum să înceapă să facă măcar gărzi până termină.
Cu rezidenţii este o problemă în toate specialităţile, îi aşteptăm cinci ani, apoi ne părăsesc fără nici cel mai mic regret. Toţi vor să profeseze în Bucureşti, Iaşi, Cluj, în oraşele mari.
5. Ce proceduri interne aveţi cu privire la infecţiile nosocomiale?
Proceduri interne cu privire la infecţiile nosocomiale:
• Procedura de prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale;
• Procedura de spălare şi dezinfecţie a mâinilor;
• Procedura de izolare a cazului infecto-contagios;
• Procedura de identificare şi raportare a cazurilor de infecţiilor asociate asistenţei medicale digestive;
• Procedura privind diagnosticul infecţiilor asociate asistenţei medicale.
6. Cand aţi fost numit manager personalul era format şi din medici pensionari. În ce mod aţi procedat pentru a atrage personal nou?
În cei doi ani şi jumătate au venit în spital aproximativ 22 de medici, majoritatea medici tineri.
Au venit medici urologi, specialitate care nu funcţiona la acel moment în spital. Se operează tumori renale la acest moment, anul acesta vom achiziţiona şi un aparat de litotriţie, ne gândim să dezvoltăm o secţie de urologie, având în vedere că judeţele învecinate nu au dezvoltat această specialitate şi numărul pacienţilor cu afecţiuni renale este foarte mare.
A venit un medic dermatolog, care a dezvoltat pe secţie o sală de mici intervenţii chirurgicale, acesta câştigând foarte repede încrederea pacienţilor.
Un nou medic în specialitatea ATI, medic care are competenţă în terapia durerii, la acest moment am obţinut avizul Ministerului Sănătăţii şi vom funcţiona cu un cabinet în această specialitate în Ambulatoriu spitalului.
7. Ce specialităţi aţi reuşit să dezvoltaţi/îmbunătăţiţi şi în ce mod aţi procedat?
Au mai venit medici în următoarele specialităţi: recuperare, un medic pediatru, medic ORL, medici urgentişti, medici pneumologi, chirurgi, nefrolog, ortopezi.
Medici pensionari sunt în continuare angajaţi ai spitalului şi începând cu acest an, pot profesa până la vârsta de 67 de ani.
Conflictul între generaţii a fost o provocare pentru mine, mai ales că în Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia nu mai veniseră medici pe anumite specialităţi de foarte mult timp, unde legea era făcută de şefii de secţie, unde fiecare manager medic în mandatul său a avut grijă să dezvolte secţia unde funcţiona în detrimentul celorlalte.
Lucrurile s-au aşezat şi mă bucur să văd zilnic efectele frumoase ale lucrului în echipă.
8. Cum decurge relaţia spitalului cu Casa de Asigurări de Sănătate? Ce anume consideraţi că ar putea fi îmbunătăţit?
Mi-aş dori să se schimbe modul de decontare al serviciilor medicale de către CAS, care la acest moment nu este eficient.
Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia are de încasat aproximativ 100.000 lei din serviciile acordate copiilor fără CNP, copii născuţi în afara ţării, şi care în perioada de concedii, când vin în ţară se investighează.
Numărul pacienţilor dializaţi a crescut, o parte din servicii sunt nedecontate pentru că numărul de pacienţi nu ne-a fost suplimentat sau nu sunt fonduri.
Am înfiinţat servicii de îngrijiri la domiciliu, dar Casa de Asigurări nu are fonduri şi tot aşteptăm. Nu aşa vedeam eu până să ajung aici, în acest sistem, funcţionarea acestuia.
9. Din punctul dumneavoastră de vedere, serviciile medicale ale spitalului din prezent funcţionează optim?
Achiziţiile se fac foarte greoi. Diferenţa între privat şi public este enormă. Parcă nimeni nu vrea să evolueze în acest sistem sanitar de stat. Oamenii care vor să mişte ceva sunt priviţi ca nişte anormali, ca nişte minţi nebune.
Trebuie să se schimbe lucrurile şi în sistemul de stat. Privatul este cu un pas înainte, dar funcţionează cu aceiaşi medici. De ce acolo se supun regulilor şi în sistemul public, nu?
Salariile mărite nu au schimbat cu nimic în comportamentul medicilor, ba din contră. La finalul anului 2018, am achiziţionat foarte multă aparatură medicală (5 milioane lei), aparatură finanţată de la Consiliul Judeţean.
Din venituri proprii, am achiziţionat cel de-al doilea computer tomograf, spitalul având la acest moment, două aparate Computer tomograf, RMN, Turn de endoscopie şi colonoscopie, două aparate de radiologie digitală, Turn laparoscopie chirurgical, ecografe de ultimă generaţie în aproape toate specialităţile etc.
Avem semnate contracte cu PNDL 2, pentru Modernizare, extindere şi dotarea Unităţii de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slobozia; Reabilitarea, modernizarea şi dotarea Ambulatoriului din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slobozia; Construirea Blocului Operator din cadrul Spitalului Judeţean Slobozia.
10. Ce planuri aveţi pentru spital pe termen scurt şi lung?
Visul meu este să dezvoltăm un centru de paleaţie cu aproximativ 60 de paturi, atât de necesar Judeţului Ialomiţa, având în vedere numărul mare de bolnavi cronici, în special bolnavi oncologici sau bolnavi neurologici, vârsta acestora fiind în scădere de la o zi la alta.
Planurile de viitor sunt multe, mari, necesare şi frumoase. Sper să fim sănătoşi şi să beneficiem de finanţările promise.
