Doctor Oleg Benes, OMS Europa, consideră că în prezent există probleme cu privire la acoperirea vaccinală din Europa în Ucraina, în vreme ce în Danemarca şi în Irlanda există o bună implementare a programelor de vaccinare. Într-un interviu acordat 360medical.ro, el a vorbit despre provocările cu care se confruntă în prezent Europa cu privire la bolile prevenibile prin vaccinare şi măsurile pe care intenţionează să le implementeze OMS în acest sens.
Doctor Oleg Benes consideră că o ţară unde există un grad redus de acoperire vaccinală şi care se confruntă cu o incidenţă crescută a bolilor prezintă cu siguranţă provocări semnificative în protejarea populaţiei sale. Este de părere că nu doar de ministerele de sănătate naţionale trebuie să se implice în programe eficiente de vaccinare, ci toate părţile interesate la nivel naţional. Îşi doreşte pe viitor să existe o comunicare mai bună la nivel european pentru ca oamenii să ia decizii informate. În România menţionează vaccinul antirotaviral şi vaccinul HPV, care sunt specificate de schema naţională de vaccinare, dar încă nu sunt oferite populaţiei.
Interviul complet cu Doctor Oleg Benes, directorul Centrului de medicina preventivă, Biroul Regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (BRE OMS):
Care sunt acele state europene în care sistemele de implementare a vaccinării sunt pline de provocări?
Consider că fiecare stat are propriul context şi acest lucru se reflectă în diverse zone, inclusiv la nivel de programe de vaccinare. Avem o modalitate definită de a măsura performanţa programelor noastre de vaccinare. Iar aceasta este gradul de acoperire vaccinală. Şi o altă modalitate de evaluare constă în incidenţa îmbolnăvirilor. Prin urmare, o ţară unde există un grad redus de acoperire vaccinală şi care se confruntă cu o incidenţă crescută a bolilor prezintă cu siguranţă provocări semnificative în protejarea populaţiei sale.
Puteţi menţiona câteva state care se confruntă cu provocări?
Putem observa o schimbare în mediu şi situaţia poate să difere în funcţie de produsele specifice. Avem în Europa state unde există un grad crescut de acoperire vaccinală şi produse care au condus în câţiva ani scăderi dramatice a ratei de îmbolnăvire. De exemplu, mă gândesc la Danemarca, care are un program excelent de imunizare pentru vaccinul HPV şi datorită preocupărilor cu privire la siguranţa vaccinului care s-au răspândit extrem de rapid şi i-a determinat pe oameni să pună la îndoială siguranţa sa, aşa că au suferit mult. Avem exemple bune care arată cum acest tip de provocări pot fi surmontate, aşa cum avem exemplul pozitiv al Irlandei, care a implementat măsuri puternice de reacţie în termeni de comunicare, în furnizarea serviciilor, care le-a permis să crească rata acoperirii vaccinale. Avem state cu rate mici de acoperire pentru toţi antigenii, precum Ucraina în prezent, care se confruntă cu o mare pierdere a încrederii cu privire la probleme ce ţin de imunizare şi vaccinare şi ne conlucrăm cu omologii naţionali pentru a-i susţine. Este un stat care în urmă cu 5-10 ani avea un grad de acoperire vaccinală de peste 90%. Acest lucru ne arată că fiecare stat poate fi vulnerabil astăzi. Nu realizăm pe deplin problemele şi nu ne implicăm într-un răspuns concentrate. Deci nu este vorba doar de Ministerele de sănătate. Vaccinarea este o problemă de sănătate publică. Avem o mulţime de părţi interesate naţionale care trebuie să facă parte din această discuţie şi să se ocupe de problemă.
Care sunt bolile ce îi preocupă în special pe OMS?
În prezent epidemia de rujeolă este pe agenda OMS în primul rând pentru că avem obiectivul de a elimina rujeola din regiune până în 2020, iar datele ne arată că încă avem multe probleme într-o mulţime de ţări pentru a atinge obiectivul. Cu siguranţă nu înseamnă că nu trebuie să acordăm atenţie prevenirii altor boli. La rujeoală putem vedea cât de grave sunt consecinţele sale, ceea ce probabil că în urmă cu 5 ani nu realizam atât de bine.
Care sunt modalităţile prin care interveniţi concret şi ce intenţionaţi să faceţi în viitor?
Există o serie de măsuri importante prin care acţionăm în aceste cazuri. Când abordăm o problemă trebuie să luam în considerare o direcţie, precum servicii corespunzătoare de calitate superioară care sunt furnizate oamenilor şi există o altă direcţie care se pare necesită şi mai multă implicare, cum ne asigurăm că oamenii au informaţiile corecte pentru a lua decizii informate şi pentru a valoriza beneficiile vaccinărilor şi pentru a se vaccina pe ei şi pe copiii lor. Este vorba şi despre o comunicare mai bună pentru că la nivel global se observă o recunoaştere a rolului în creştere a comunicării pentru a putea aduce dovezi celor care au nevoie, pentru a lua decizii informate, nu influenţate de păreri personale, care pot să nu aibă la bază informaţii solide.
În ce situaţie se află România din punctual dumneavoastră de vedere?
Din punctul de vedere al programului de vaccinare există unii indicatori care pot fi folosiţi pentru a estima performanţa. Aşa că putem vedea că o ţară care se confruntă cu boli are nevoie de ajutor. Trebuie să fie crescut gradul de disponibilitate şi să fie adresate preocupările asociate siguranţei vaccinurilor şi aş spune de asemenea că o altă modalitate de a evalua un program de succes este cât de multe boli sunt prevenite, cât de multe vaccinuri sunt folosite pentru a preveni bolile dintr-o anumită ţară. Comparativ cu sitauţia din alte state europene, în România probabil mai avem câteva vaccinuri care nu au fost introduse în Schema Naţională de Vaccinare, precum rotavirus şi HPV, care se află în program, dar nu sunt încă oferite oamenilor. Deci există loc de mai bine.
Sursă foto: Timpul.md
