Termenul de intoleranţă la gluten include boala celiacă, alergia la grâu şi sensibilitatea la gluten non celiacă. Vârsta de debut poate fi oricare, pentru oricare dintre cele 3 afecţiuni. Femeile sunt mai des afectate de boala celiacă şi poate debuta până în vârsta de un an sau în perioada 40 - 60 de ani, deşi uneori diagnosticul corect se pune la câţiva ani de la debutul simptomelor. Alergia la grâu afectează mai des copiii comparativ cu adulţii.
Articol realizat prin participarea doamnei Dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice, clinica Smart Nutrition:
Context
Auzim din ce în ce mai des despre gluten: fie am încercat o dietă fără gluten, fie datorită unor simptome digestive ne autodiagnosticăm cu intoleranţă/alergie la gluten, fie, în urma unor analize specifice, am primit vestea că suferim de boala celiacă.
Dieta fără gluten este la modă şi uneori e promovată de celebrităţi. Oamenii vor să fie la modă, adoptând această dietă din credinţa că glutenul este nesănătos. Însă evitarea glutenului de către persoanele care nu au indicaţie medicală poate să nu aducă beneficiile aşteptate, nici asupra sănătăţii (existând indicii că o astfel de dietă se poate însoţi de creşterea nivelului din sânge a LDL colesterolului), nici asupra bugetului (produsele fără gluten fiind, în general, mai scumpe decât cele care conţin gluten).
Ce este glutenul?
Glutenul este o proteina care se găseşte în grâu, orz şi secară. El ajută la creşterea pâinii, dându-i textură şi elasticitate.
Este nevoie să fac următoarea precizare: există câteva boli care au ca tratament comun evitarea glutenului sau doar a grâului. Acestea sunt:
- Boala celiacă - o boală autoimună, în care este nevoie ca pacientul să aibă o predispoziţie genetică, să consume gluten şi să fie supus unui factor de activare a bolii (stres traumatic sau chirurgical, anumite infecţii virale (reovirusuri) sau alţi factori de mediu. Deci boala celiacă nu este o alergie sau o intoleranţă, este o boală autoimună care distruge mucoasa intestinală, organismul nemaiputând absorbi nutrienţii din alimente.
- Alergia la grâu - este o reacţie imună la oricare dintre sutele de tipuri de proteine care se află în grâu şi care apare în câteva minute de la ingestia alimentului. O persoană alergică la grâu are nevoie să evite orice produs care conţine grâu însă tolerează alte alimente care conţin gluten (secară, orz).
- Sensibilitate la gluten non celiacă (Non-Celiac Gluten Sensitivity - NCGS) sau sensibilitatea la gluten este un diagnostic de excludere: pacientul este testat pentru boala celiacă, alergie la grâu sau alte boli care ar putea explica simptomele digestive) apoi se iniţiază dieta fără gluten. Dacă în urma acestui regim alimentar simptomele se ameliorează, se poate spune că pacientul are sensibilitate la gluten. Deci, ea nu este nici o alergie (nu avem Ig E), nici o reacţie autoimună (ca în cazul bolii celiace).
1. De câte tipuri este această intoleranţă? Există vreo vârstă anume la care poate debuta?
Termenul de intoleranţă la gluten include toate cele 3 boli descrise mai sus. Vârsta de debut poate fi oricare, pentru oricare dintre cele 3 afecţiuni.
Femeile sunt mai des afectate de boala celiacă şi poate debuta până în vârsta de un an sau în perioada 40 - 60 de ani, deşi uneori diagnosticul corect se pune la câţiva ani de la debutul simptomelor.
Alergia la grâu afectează mai des copiii comparativ cu adulţii.
Se pare că sensibilitatea la gluten non celiacă este mai frecventă în rândul femeilor aflate în cea de-a patra decadă de vârstă (30-40 de ani).
2. Care este cel mai relevant test diagnostic pentru intoleranţa la gluten?
Diagnosticul bolii celiace are două etape: iniţial şi final. Etapa iniţială se bazează pe prezenţa în sânge a anticorpilor de tip antitransglutaminază şi antigliadin deamidat de tip IgA (această combinaţie fiind cu cea mai bună specificitate şi sensibilitate). Tot în această etapă se indică testele genetice (HLA- DQ2 si HLA-DQ8 ) şi biopsia intestinală. Rezoluţia simptomelor, negativarea testelor serologice şi refacerea mucoasei intestinale în urma regimului alimentar fără gluten certifică diagnosticului final al bolii celiace.
Diagnosticul alergiei la grâu mediate prin Ig E se bazează pe istoricul simptomelor care apar la ingestia sau la inhalarea făinii de grâu şi variază de la urticarie, edem, dureri abdominale, vărsături până la rinita alergică, astm bronşic sau chiar anafilaxie indusă de efort. Aceste simptome trebuie însoţite de analize precum măsurarea Ig E specifice la grâu fie în sânge, fie prin testele cutanate (prick tests).
Sensibilitatea la gluten non celiacă este un diagnostic de excludere, detaliat mai sus.
Medicul alergolog şi, în cazul bolii celiace, medicul gastroenterolog sunt cei care pun un diagnostic corect al acestor afecţiuni, integrând informaţiile aflate în timpul anamnezei cu pacientul şi recomandând investigaţiile/analizele necesare. Ulterior, terapia nutriţională (regimul alimentar) a pacientului este supravegheată împreună cu medicul specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice.
3. Ce factori de risc sunt cunoscuţi în acest sens?
În cazul bolii celiace, există o componentă genetică. Pe acest fond genetic factorii declanşatori (de tip viral sau nu) produc simptomele la persoanele care consumă gluten.
În ceea ce priveşte alergia la grâu, istoricul familial de alergii se asociază cu un risc mai mare.
Nu există încă o explicaţie a apariţiei sensibilităţii la gluten non celiace.
4. Cu excepţia alimentaţiei controlate, ce alte tratamente mai sunt disponibile?
Până în prezent, singura metodă de tratament dovedită a fi eficientă este excluderea glutenului din alimentaţie (în cazul bolii celiace şi a sensibilităţii la gluten) sau excluderea grâului (în cazul alergiei la grâu).
Pentru pacienţii cu boală celiacă sunt în cercetare terapia enzimatică (prin care se încearcă digestia completă a proteinelor din cereale, inclusiv a peptidelor din gluten) sau modificarea genomului cerealelor astfel încât să fie mai puţin toxice pentru bolnavii celiaci. Există şi terapii în cercetare care vizează patogeneza (modul în care apare) bolii celiace fie prin încercarea de a inhiba transglutaminaza tisulară, fie prin controlul permeabilităţii intestinale (prin inhibarea proteinei numite zonulin cu ajutorul Larazotide acetate), fie prin dezvoltarea unor analogi peptidici cu efect antagonist asupra peptidelor native (cu produsul Nexvax2-vaccin care are la bază principiile terapiei de desensibilizare).
Deşi în cazul unor alergii alimentare sau respiratorii există imunoterapii cu rezultate promiţătoare, în cazul alergiei la grâu nu este nici un studiu în desfăşurare sau publicat care să se adreseze acestei afecţiuni.
5. Ce probleme de sănătate pot apărea pe termen lung dacă nu se intervine cu un tratament?
Pentru boala celiacă riscul asupra stării de sănătate este dat de imposibilitatea absorbţiei corespunzătoare a nutrienţilor din alimentaţie: anemie prin deficit de fier, de vitamina B12 sau de acid folic, osteoporoză. Aceşti pacienţi sunt mai predispuşi, însă, să dezvolte şi intoleranţa la lactoza sau diferite tipuri de cancere (limfom Hodgkin, cancer de intestin subţire etc.).
Pentru cei care se ştiu cu alergie la grâu, complicaţia cea mai gravă, ameninţătoare de viaţă este şocul anafilactic.
