Laringita poate fi de etiologie virală sau bacteriană şi debutează ca o infecţie respiratorie obişnuită. În cazul copiilor de vârstă mică, boala poate deveni fatală, de aceea părinţii trebuie să meargă la medic la primele semne de agitaţie, anxietate, voce slabă şi estompată, cianoză după tuse, salivaţie abundentă şi când copilul nu poate respira decât într-o poziţie specifică "de trepied" , când nu poate înghiţi sau pur şi simplu “arată rau”.
Articol realizat prin participarea doamnei doctor Carmen Liliana Dincă, medic primar pediatrie din cadrul Spitalului Sanador:
Laringita acută este inflamaţia acută a laringelui. Ea poate fi de etiologie virală sau bacteriană şi cu forme diferite de gravitate de la cea simplă (care este întotdeauna virală) până la epiglotita, rară (de obicei datorată unui microb, Haemophilus influenzae tip B, pentru care copiii sunt vaccinaţi conform schemei naţionale).
De obicei, boala incepe ca o infecţie respiratorie obişnuită cu durere în gât, febră, ochi roşii, copilului poate să îi curgă nasul şi poate refuza alimentaţia. La acestea se poate adăuga specific vocea răguşită, tusea lătrătoare, când trage aer în piept se aude un zgomot numit “stridor” sau chiar simptome de insuficienţă respiratorie (când copilul respiră frecvent, sacadat şi când trage aer în piept se observă retracţia osului pieptului-sternul). Respiraţia devine mai dificilă când copilul este agitat. Prezenţa respiraţiei zgomotoase când copilul este liniştit înseamnă că boala este serioasă.
În cazul copiilor de vârstă mică boala poate deveni fatală, de aceea părinţii trebuie să meargă la medic la primele semne de agitaţie, anxietate, voce slabă şi estompată, cianoză după tuse, când salivează abundent şi când copilul nu poate respira decât într-o poziţie specifică "de trepied" , când nu poate înghiţi sau pur şi simplu “arată rau”.
În formele uşoare diagnosticul se pune doar pe baza tabloului clinic al simptomelor specifice. În formele grave investigaţiile se fac doar după acordarea primelor îngrijiri – pulsoximetrie, pH şi gaze sanguine, hemocultură, radiografie cervicală. Laringoscopia directă sau indirectă, dacă este necesară, se face de către medici specializaţi doar într-o unitate spitalicească, care are şi posibilitatea de a intuba copilul.
Tratamentul laringitei se diferenţiază în funcţie de forma de boală. În forma simplă, uşoară se asigură o atmosferă rece şi umedă (acasă în sala de baie - se dă drumul la apă fierbinte în cada şi se deschide fereastra 10-30 min), se evită factorii iritanţi şi în special fumul de ţigară şi se hidratează copilul bine (astfel încât să urineze la 3 ore) cu lichide calde.
În forma ceva mai zgomotoasă care apare pe fondul unei infecţii respiratorii obişnuite, fără febră şi cu debut brusc noaptea cu anxietate, tuse lătrătoare, răguşeală, stridor cel mai important este ca aparţinătorii -părinţi sau bunici- să-şi păstreze calmul pentru că anxietatea lor accentuează anxietatea copilului şi să liniştească copilul până la examinare.
În formele severe, pe lângă liniştirea copilului care prin plâns şi agitaţie creşte necesarul de oxigen şi se produce oboseala musculaturii respiratorii, copilul trebuie adus într-o unitate spitalicească pentru terapia specifică.
Dacă nu îl agită suplimentar, părintele poate face aerosoli cu ser care cresc gradul de hidratare al căilor respiratorii şi fluidifică mucusul, cei specifici cu corticoizi sau simpaticomimetice se pot efectua doar cu recomandare medicală.
Sfaturi pentru părinţi:
Laringita se poate agrava brusc, de aceea se recomandă ca părintele să doarmă în cameră cu copilul pe perioada bolii pentru a observa din timp când respiraţia este dificilă. Interziceţi fumatul în preajma copilului. Boala este contagioasă mai ales în primele 3 zile. De îndată ce se simte mai bine poate intra în colectivitate.
În următoarele situaţii mergeţi la urgenţă la spital :
-respiraţia devine dificilă atunci când este liniştit
-copilul devine palid sau se învineţeşte (de obicei după tuse)
-copilul este agitat, iritabil sau delirează
-are temperatură mare peste 39 grade Celsius, dificultăţi la înghiţire, salivează abundent sau /şi “arată rău”
-respiraţia şi stridorul nu se ameliorează după 10 min de “baie de abur”
-pentru orice alt motiv de îngrijorare sau nesiguranţă.
