Efectele secundare în cazul radioterapiei se pot clasifica în două mari categorii – acute şi tardive. Efectele acute sunt cele care apar în timpul tratamentului prin radioterapie. Spre exemplu, în cazul unui cancer de sân, printre efecte secundare acute putem vorbi despre înroşirea zonei sânului, cu o induraţie a pielii. În zona pelvisului, principalul efect secundar este reprezentat de diaree. În cancerul din sfera ORL, principalele efecte secundare sunt reprezentate de disfonie, gustul devine absent şi apare senzaţia de gură uscată. Efectele tardive pot să apară atât la câteva luni, cât şi la câţiva ani. Acestea sunt reprezentate în principal de către fibroză, cea care apare submandibular şi submentonier, şi lipsa salivei.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Georgel Godja, medic specialist radioterapie în cadrul Medeuropa:
O definire corectă a efectelor secundare în cazul radioterapiei porneşte de la localizările pe care le iradiem. În funcţie de acestea, apar şi efectele adverse. În principal, localizările sunt definite de cancerele ORL, din zona pelvisului şi cancerul mamar. Aceste efecte secundare se pot clasifica în două mari categorii – acute şi tardive.
Efectele acute sunt cele care apar în timpul tratamentului prin radioterapie. Spre exemplu, în cazul unui cancer de sân, printre efecte secundare acute putem vorbi despre înroşirea zonei sânului, cu o induraţie a pielii. În zona pelvisului, principalul efect secundar este reprezentat de diaree. În cancerul din sfera ORL, principalele efecte secundare sunt reprezentate de disfonie, adică vocea începe să se diminueze, gustul devine absent şi apare senzaţia de gură uscată.
Efectele tardive pot să apară atât la câteva luni, cât şi la câţiva ani. Acestea sunt reprezentate în principal de către fibroză, cea care apare submandibular şi submentonier, şi lipsa salivei. Efectele secundare tardive sunt puţin diferite în condiţiile în care şi tehnologia a evoluat de-a lungul timpului.
Elementul principal în combaterea acestor efecte îl reprezintă complianţa pacientului la tratament. În momentul în care pacientul începe radioterapia, el semnează un consimţământ, iar medicul curant îi explică absolut toate efectele adverse posibile. Astfel, pacientul este informat cu privire la ceea ce o să se întâmple. Dacă el are o complianţă foarte bună, respectă regulile medicului, se prezintă la controalele periodice, efectele adverse pot fi combătute mult mai uşor şi pacientul poate trece cu mult mai bine peste aceste momente.
Tehnicile moderne de radioterapie ne ajută să tratăm local, loco-regional, un anumit tip de cancer, caz în care mergem cu tratamentul ţintit. Aşadar, efectele sunt ţintite şi nu au o importanţă atât de mare după terminarea tratamentului. Ele se rezumă doar la partea locală, adică în locul care a fost iradiat. Tehnicile vechi nu aveau un control al calităţii atât de mare, cum îl avem în zilele noastre. Aparatele noi de radioterapie iradiază ţintit şi atunci efectele se rezumă doar la organul-ţintă şi organele din jur, dar strict limitat. În astfel de situaţii, noi putem să avem un control mult mai bun atât al calităţii tratamentului, cât şi al efectelor care pot să fie acute şi tardive - în timpul radioterapiei, dar şi după radioterapie.
Sunt foarte puţine situaţiile în care nu există deloc efecte secundare. Dacă pacientul respectă regulile pe care le primeşte la începutul tratamentului, participă săptămânal la vizite, la controale periodice, atunci cu siguranţă, aceste efecte pot fi combătute şi ele.
Atunci când vine la şedinţa de radioterapie, pacientul este văzut prima dată de către tehnicianul de la aparat. Dacă, eventual, apar probleme, tehnicianul anunţă medicul curant. Este important de ştiut că pacientul se poate adresa zilnic medicului curant, pentru a-i spune absolut orice modificare ce apare în tratamentul pe care îl parcurge. Este esenţial să aibă parte de tot suportul echipei medicale.
Zona de spitalizare de zi într-o clinică de radioterapie este foarte importantă, deoarece pacientul are nevoie de suport, exact atunci când termină şedinţa de iradiere. Dacă se constată că unele dintre efecte se acutizează, atunci el poate să beneficieze de tratament suportiv în regim de spitalizare de zi, pe loc, tocmai pentru a preveni efectele tardive. În plus, le tratăm pe cele acute, când încep să apară. În astfel de situaţii, când managementul efectelor secundare acute este de calitate şi în timp util, cu siguranţă şi beneficiul tratamentului va fi cu mult mai bun şi efectele tardive nu vor apărea.
