Comunitatea medicală face eforturi pentru a identifica o multitudine de modificări ce pot fi aduse stilului de viaţă pentru a preveni şi încetini progresia bolii Alzeimer. Specialiştii au observat deja că, prin reducerea factorilor de risc, a scăzut incidenţa bolilor cardiovasculare şi accidentelor vasculare cerebrale, şi consideră că prevenţia ar putea avea un impact în boala Alzheimer.
Un studiu clinic cu un număr mare de pacienţi înrolaţi, care au urmat timp de 2 ani un program activ de modificare a stilului de viaţă (dietă, activitate fizică, antrenamente cognitive, monitorizarea riscului vascular), a avut ca rezultat o îmbunătăţire sau o stagnare a declinului cognitiv în comparaţie cu grupul de control.
Vârsta de apariţie a bolii Alzheimer este peste 65 de ani în populaţia generală şi peste 60 de ani în cazurile de boală cu istoric familial.
Specialiştii estimează că 40% dintre pacienţii cu vârsta peste 85 de ani suferă de această boală. În plus, diagnosticul de tulburare cognitivă uşoară are o rată de conversie mare în diagnosticul de boală Alzheimer.
Articol realizat prin participarea doamnei doctor Popescu Alisa, medic specialist neurologie, în cadrul Phoenix Medicover Hospital:
Boala Alzheimer este o boală neurodegenerativă, descrisă pentru prima dată în urmă cu mai mult de 100 de ani, fiind cea mai frecventă cauză de demenţă la persoanele peste 65 de ani.
Demenţa este o tulburare cognitivă progresivă dobândită ce afectează activităţile de zi cu zi ale pacienţilor fiind o cauză importantă de dependenţă, dizabilitate şi deces.
Odată cu creşterea longevităţii la nivel mondial se preconizează triplarea numărului de cazuri în următorii 25 de ani, fiind boala care are cea mai rapidă creştere din top 10 boli cu rata cea mai mare de mortalitate.
În România nu există o statistică cu privire la incidenţa bolii şi a numărului de pacienţi instituţionalizaţi cu această boală. Boala Alzheimer afectează atât pacienţii cât şi îngrijitorii şi familia, fiind nevoie de o evaluare cât mai rapidă de la debutul bolii într-un cabinet de neurologie pentru diagnostic şi tratament.
Care este vârsta la care pot apărea primele semne ale bolii?
Vârsta de apariţie a bolii este peste 65 de ani în populaţia generală şi peste 60 de ani în cazurile de boală cu istoric familial. Se estimează că 40% dintre pacienţii peste 85 de ani suferă de această boală.
În plus, diagnosticul de tulburare cognitivă uşoară, are o rată de conversie mare în diagnosticul de boală Alzheimer.
Stadiile incipiente ale bolii se manifestă cu tulburări episodice de memorie (pacientul nu îşi poate aminti date din memoria de scurtă durată, în stadiile avansate pacientul prezenând episoade frecvente de confuzie), tulburări de atenţie, pacientul repetând acceaşi întrebare într-o perioadă scurtă de timp, tulburări ale funcţiilor vizuospaţiale şi funcţiilor executive (pacientul prezintă dificultăţi în a efectua activităţi cotidiene: plătirea facturilor, dificultăţi în a elabora un plan sau în a termina un proiect), dificultăţi în a folosi gândirea critică, în a se alătura sau urmări o conversaţie.
Odată cu diagnosticul de boală Alzheimer se produce o deteriorare rapidă a funcţiilor cognitive cu precădere a celor ce aparţin ariilor temporale (în special memoria de scurtă durată şi memoria semantică).
Modificările patologice se produc cu ani înaintea apariţiei simptomelor, astfel cele mai recente criterii de diagnosticare atât ale National Institute of Aging (NIA) cât şi ale International Working Group (IWG‐2) includ acum şi fazele preclinice ale bolii, în care există biomarkeri de beta-amiloid şi proteina tau, modificări IRM de tipul atrofiei cerebrale, dar pacientul este încă fără simptomatologie clinică.
Demenţa rămâne un diagnostic greu de acceptat atât de pacient cât şi de familia acestuia, ajungând la medic târziu, când pacientul prezintă tulburări de memorie ce interferează cu activităţile de zi cu zi, dificultăţi în a rezolva probleme, episoade de confuzie temporospaţiale frecvente, modificări ale dispoziţiei care merg până la apatie sau depresie, anxietate crescută, tulburare de somn, retragerea din cadrul vieţii sociale.
Care sunt categoriile de persoane predispuse şi factorii predispozanţi?
Factorii de risc pentru boala Alzheimer sunt factori nemodificabili: vârsta, sex (femei > bărbaţi, riscul este de 1,5 ori mai crescut pentru femei), istoricul familial (rude de grad întâi sau doi cresc riscul de 2 până la 6 ori), profil genetic modificat (Apolipoproteina E, proteina precursoare a amiloidului, modificări ale metabolismului proteinei tau, trisomii precum Sindrom Down).
Factorii modificabili importanţi sunt: vasculari (diabetul zaharat, dislipidemia, hipertensiunea, sindromul metabolic, obezitatea, fumatul), sedentarismul, accidentul vascular cerebral, hipoperfuzie cerebrală, depresia, hipoacuzia, traumatismele cerebrale.
În ce mod se poate interveni pentru a preveni agravarea sa?
Îngrijirea pacienţilor cu boala Alzheimer generează costuri enorme, tratamentele aprobate până în prezent fiind eficiente în stadiile avansate de boală, dar fără indicaţie în stadiile incipiente ale bolii.
Actual medicamentele aprobate sunt inhibitorii de colinesterază (galantamina, rivastigmina, donepozil) şi antagonişti ai N-metil-D-aspartat (memantina), însă există un număr mare de studii clinice pentru noi terapii, inclusiv un vaccin împotriva bolii.
Medicii îşi canalizează eforturile către pacienţii din grupele de risc pentru a conştientiza riscurile şi a face paşi importanţi în prevenţia bolii.
Lupta împotriva bolii Alzheimer înglobează atât modificarea stilului de viaţă, cât şi existenta patologiei sistemice ce afectează funcţia neurocognitivă: dieta, activitatea fizică, activitatea cognitivă, activităţile sociale şi nu în utimul rând consilierea genetică.
Se poate observa că prin reducerea factorilor de risc a scăzut incidenţa bolilor cardiovasculare şi accidentelor vasculare cerebrale, astfel bazându-ne pe aceste evidenţe ne putem gândi la impactul pe care îl poate avea prevenţia în boala Alzheimer.
Paliativ, în stadiile avansate, în echipa medicală a pacientului se alătură şi medicul psihiatru care poate hotărî iniţierea administrării medicaţiei antipsihotice, antidepresive sub o strictă supraveghere a pacientului această terapie având o multitudine de efecte adverse, pacienţii necesitând supraveghere permanentă într-o instituţie de profil sau în cadrul familiei.
Ce recomandări aveţi pentru pacienţi?
Având în vedere numărul mare de pacienţi institutionalizaţi şi impactul personal, familial şi economic există multe eforturi în comunitatea medicală de a identifica o multitudine de modificări ce pot fi aduse stilului de viaţă pentru a preveni şi încetini progresia bolii.
Dacă analizăm studiul FINGER, ce a avut un număr mare de pacienţi participanţi cu vârsta peste 60 de ani care au fost supuşi timp de 2 ani unui program activ de modificare a stilului de viaţă (dietă, activitate fizică, antrenamente cognitive, monitorizarea riscului vascular), putem observa o îmbunătăţire sau o stagnare a declinului cognitiv în grupul de pacienţi ce au urmat programul de modificare a stilului de viaţă versus grupul control.
Astfel, există un număr de recomandări pentru pacienţii din grupa de risc: o dietă cât mai echilbrată (dieta mediteraneană fiind un exemplu bun), exerciţii fizice 30 de minute pe zi (mersul în pas alert, alergare uşoară, înot, dans sau programe de aerobic modificate dedicate grupei de risc), evitarea sau scăderea stresului cotidian (există programe de meditaţie ce au avut efect la pacienţii cu risc vascular ce pot fi utilizate), antrenamentele cognititve (ce constau în exerciţii şi jocuri cognitive special gândite însă pacienţii pot rămâne activi şi prin activităţi de “problem solving”, învăţarea unei limbi străine, şah, lectură), menţinerea unei vieţi sociale active şi monitorizarea la 6 luni a riscului vascular cu ajutorul medicilor neurologi.
