Există foarte multe controverse privind atitudinea terapeutică faţă de molarii de minte, cu atât mai mult cu cât frecvenţa incluziei sale în populaţia contemporană este foarte mare (majoritatea autorilor plasând-o în jurul valorii de 20%). Sunt autori care recomandă extracţia profilactică a molarului de minte inclus, justificând profilaxia complicaţiilor grave ulterioare. Aceasta este recomandată atunci când molarul de minte are dezvoltate 2/3 din lungimea rădăcinii.
Articol realizat prin participarea doamnei doctor Denisa Sgîea, Medic dentist, Competenţă Implatologie Orală şi Pedodonţie din cadrul Clinicii Dent Estet:
La ce vârstă apar molarii de minte (şi când se încheie procesul de erupţie) şi cât de utili sunt în procesul masticator?
Molarii de minte sunt dinţii cu cea mai mare varietate şi frecvenţă a fenomenelor patologice secundare care pot surveni în procesul de formare, dezvoltare şi erupţie: procese inflamatorii localizate sau extinse, patologie tumorală, tulburări nervoase, afectare mecanică la nivelul dinţilor şi părţilor moi, patologie carioasă.
Formarea molarilor de minte intraosos are loc în jurul vârstei de 3,5-4 ani, coroana lor se formează complet (intraosos) în jurul vârstei de 12-16 ani, iar eruţia lor pe arcada dentară are loc între 17-25 de ani.
Cunoaşterea particularităţilor de evoluţie a molarilor de minte are o importanţă deosebită pentru medicul stomatolog, indiferent de specialitate, statutul molarului trei poate fi transformat din posibilă sursă de patologie, în dinte cu utilitate terapeutică majoră în cazul tratamentelor protetice sau ortodontice în care molarul de minte apare ca rezervă biologică în schema dentară.
Cel mai frecvent în erupţia sau incluzia molarului de minte, pot apărea manifestări senzitive de tipul nevralgiilor dentare, algiilor cervico-faciale, sau motorii, de tipul trismusului şi contracturii musculare. Complicaţiile tumorale - incluzia dentară poate fi incriminată în apariţia chisturilor (mandibulare, foliculare, marginale) sau adamantinoamelor.
Ca orice molar, are rolul de a mesteca, a tăia şi mărunţi alimentele. Molarii de minte sunt la fel de utili ca ceilalţi molari dacă vor creşte în mod corect, susţinuţi de gingii şi de oase sănătoase.
Care sunt factorii care indică extracţia molarilor de minte?
Există foarte multe controverse privind atitudinea terapeutică faţă de molarii de minte, cu atât mai mult cu cât frecvenţa incluziei sale în populaţia contemporană este foarte mare (majoritatea autorilor plasând-o în jurul valorii de 20%). Sunt autori care recomandă extracţia profilactică a molarului de minte inclus, justificând profilaxia complicaţiilor grave ulterioare. Aceasta este recomandată atunci când molarul de minte are dezvoltate 2/3 din lungimea rădăcinii.
Apelăm la soluţia extracţiei atunci când molarii de minte sunt parţial erupţi şi nu au suficient spaţiu, dacă provoacă durere, în cazul în care prezintă leziuni odontale profunde sau în situaţia în care sunt partial erupţi şi orientaţi spre molarul vecin (pe care îl pot caria sau îi poate produce resorbţie radiculară).
De asemenea, vom realiza extracţia molarilor de minte în cazul în care va creşte retenţia de placă bacteriană sau dacă sunt inactivi în masticaţie şi nu au antagonist, pentru a favoriza igienizarea molarului doi permanent, care are un rol extrem de important în masticaţie.
Cum decurge procedura de extracţie?
În toate cazurile în care se impune tratamentul chirurgical, şi anume odontectomia molarului trei, aceasta va fi obligatoriu precedată de un examen clinic şi radiologic, alături de investigaţii uzuale privind constantele biologice (hemogramă, TS, TC, VSH, glicemie, creatinină, uree, probe hepatice).
Pentru odontectomie se vor respecta 5 principii de bază :
1.expunerea optimă a ariei dintelui inclus, ceea ce presupune realizarea unui lambou suficient de mare
2.ostectomia- ce permite accesul şi îndepărtarea molarului inclus
3.separaţia corono-radiculară dacă este cazul
4.plaga postextracţională va fi irigată cu o soluţie antiseptică şi se vor îndepărta eschilele osoase, fragmentele dentare posibil restante şi ţesutul care forma sacul pericoronar în totalitate
5. sutura se va realiza într-un plan cu fire separate.
Ca timpi operatori avem incizia si decolarea unui lambou mucoperiostal, cu descoperirea corticalei osoase, trepanarea corticalei osoase, evidenţierea coroanei molarului inclus prin îndepărtarea substanţei osoase, degajarea coroanei de ţesut osos, secţionarea corono-radiculară daca este cazul, luxarea şi extracţia molarului, îndepărtarea ţesuturilor restante ale sacului folicular.
Ce complicaţii pot apărea dacă aceştia nu sunt extraşi?
Prin erupţia sau incluzia molarilor de minte, pot apărea tulburări şi manifestări clinice extrem de variate şi astfel întalnim complicaţii septice (acestea au punct de plecare infectarea sacului pericoronar al molarului inclus provocând pericoronarita sau operculita, infecţii ale spaţiilor fasciale primare maxilare, sinuzita maxilară odontogenă, osteita şi osteomielita maxilarului), complicaţii mecanice (la nivelul dinţilor vecini putem întâlni patologie odontală, prin presiunea exercitată de coroana molarului de minte asupra dintelui vecin, pot apărea leziuni carioase, mortificări pulpare sau resorbţii radiculare ale molarului doi permanent. De asemenea, molarul de minte declanşează sau agravează patologia ortodontică prin înghesuiri dentare în regiunea frontalilor, malocluzii, factor de recidivă a proalveoliilor), complicaţii trofice -reprezentate de gingivostomatita odontiazică sau neurotrofică, complicaţii nervoase (nevralgii dentare, sinalgii dento-cutanate, otalgii, trismus, paralizii faciale, sialoree, asialie), complicaţii tumorale (incluzia molarului de minte inferior este uneori asociată sau favorizează apariţia unor chisturi sau formaţiuni tumorale benigne odontogene: chist folicular, keratochist, ameloblastom, odontom).
Ce recomandări aveţi pentru pacienţi cu privire la molarii de minte?
Tulburările pe care le produce adesea molarul trei sunt rezultatul condiţiil ortopografice în care se găseşte: este ultimul dinte al arcadei dento-alveolare şi cronologic ultimul dinte care erupe, spaţiul alveolar de erupţie este limitat atât pentru molarul de minte superior cât şi inferior, prezintă frecvent malpoziţii şi este foarte greu de igienizat, ceea ce duce la acumularea de placa bacteriană şi implicit, favorizează apariţia mult mai frecvent a leziunilor odontale, rămâne în proporţie considerabilă, în incluzie totală sau parţială- ceea ce duce la complicaţii diverse, atât neinflamatorii cât şi a complicaţiilor chistice sau tumorale. Recomandarea unui examen clinic prin completarea acestuia cu efectuarea radiografiilor (de tip ortopantomogramă sau axială cu film ocluzal) sau examinare de tip CBCT (cone beam computerized tomography) conferă cele mai utile şi complete informaţii privid raporturile tridimensionale ale dintelui.
