Factorii care pot creşte riscul de apariţie a bruxismului sunt vârsta, tipul de personalitate, unele tratamente medicamentoase, un nivel ridicat de stres sau anxietate, fumatul, consumul de cafea sau de alcool şi ereditatea. Există şi cazuri în care bruxismul poate fi un simptom asociat cu probleme la nivelul nervilor şi muşchilor faciali.
Articol realizat prin participarea doamnei dr. Cristina Mihai, medic specialist ortodonţie în cadrul clinicii DentalMed
Bruxismul se caracterizează prin scrâşnitul din dinţi, încleştarea maxilarelor şi dureri ale articulaţiei temporo-mandibulare.
La nivelul dinţilor se observă apariţia unor fisuri ale smalţului dentar, modificarea formei acestora, abrazarea, tocirea dinţilor posteriori şi nivelarea dinţilor frontali, urmate de apariţia sensibilităţii dentare (la acru, cald şi rece). În plus, tocirea dinţilor poate conduce la destabilizarea acestora din alveole, mergând până la mobilizarea acestora.
Se facilitează astfel pătrunderea mai uşoară a bacteriilor la nivelul suportului gingival al dinţilor în alveolele dentare, aspect care poate determina apariţia abceselor parodontale si a infecţiilor dentare, care pot necesita tratamente parodontale sau chirurgicale.
Ce categorii de persoane sunt predispuse bruxismului?
Bruxismul este o afecţiune dentară foarte comună, întâlnită atât la copii sau adolescenţi, precum şi la adulţi. La copii apare în perioada de schimbare a dentiţiei temporare cu cea permanentă.
Bruxismul la copii este fiziologic în timpul erupţiei molarului de 6 ani, care reprezintă cheia ocluziei dentare şi care determină dimensiunea etajului inferior al feţei si până ce acesta atinge planul de ocluzie. Dupa această perioadă bruxismul devine patologic şi necesită investigaţii suplimentare.
Există anumiţi factori declanşatori?
Cauzele bruxismului nu sunt încă foarte clar stabilite, acestea fiind multiple si complexe. Există însă anumiţi factori declanşatori, precum factorii genetici, fizici sau psihologici cu care este asociată această afecţiune:
• stres, anxietate, frustrări, furie
• odihnă insuficientă
• tulburări de somn
• dezvoltarea disproporţionată a oaselor maxilare
• malocluzie dentară (alinierea incorectă a dinţilor)
• schimbarea dentiţiei temporare cu cea permanentă - în cazul copiilor
Factorii care pot creşte riscul de apariţie a bruxismului sunt:
- vârsta – bruxismul este frecvent în rândul copiilor şi poate să dispară până la adolescenţă
- tipul de personalitate – persoanele care sunt competitive, agresive sau hiperactive au un risc crescut de apariţie a bruxismului
- unele tratamente medicamentoase – această afecţiune poate fi un efect secundar al unor medicamente, precum antidepresivele
- un nivel ridicat de stres sau anxietate
- fumatul, consumul de cafea sau de alcool
- ereditatea
Există şi cazuri în care bruxismul poate fi un simptom asociat cu probleme la nivelul nervilor şi muşchilor faciali. Uneori, bruxismul este asociat şi cu alte boli, precum boala Parkinson, demenţă, epilepsie, tulburări de reflux gastroesofagian, deficit de atenţie/ hiperactivitate (ADHD) sau pavor nocturn.
Ce implică tratamentul? Există mai multe variante de tratament?
Prescrierea tratamentului pentru bruxism se realizează de către medicul stomatolog, după efectuarea unei consultaţii de specialitate. În timpul consultaţiei, medicul discută cu pacientul şi îi adresează acestuia întrebări specifice, pentru a identifica potenţiala sursă a problemei.
De asemenea, medicul dentist verifică în cadrul examenului exo-bucal articulaţia temporo-mandibulară (dacă există dureri la închiderea/deschiderea gurii, dacă există zgomote articulare, cracmente etc.) şi dinţii, în cadrul examenului endo-bucal, pentru a stabili daca există semne de abraziune (macinare) a unităţilor dentare.
Pentru determinarea unui diagnostic corect şi realizarea unui plan de tratament personalizat, medicul stomatolog va recomanda şi realizarea unor analize complementare:
- Realizarea unui set de radiografii dentare precum: ortopantomograma, radiografia ATM (articulaţia temporo-mandibulară) cu gura închisă sau deschisă, Computer Tomograf (CT) articular - dacă este cazul, fotografii intra-orale şi extra-orale de diagnostic
- Scanarea digitală a arcadelor dentare în vederea realizării unor modele de studiu
- Înregistrarea cu arc facial, în vederea montării arcadelor dentare în articulator într-o poziţie terapeutică
- Condilografie
