Aproximativ un copil din 1000 va avea la naştere piciro varus equin congenital, însă dacă afecţiunea este diagnosticată corect şi tratată la timp, aceasta nu va limita în niciun fel dezvoltarea normală ulterioară a copilului. Cazurile variază de la uşoare la severe, iar aproximativ jumătate din copiii afectaţi au această problemă la ambele picioare. În majoritatea cazurilor este nevoie de o procedură chirurgicală minim-invazivă de secţionare a tendoanelor, în urma căreia recuperarea este completă.
Articol realizat prin participarea doamnei Dr. Valentina Conţanu, medic ortoped pediatru în cadrul clinicii CRON-Phoenix
Piciorul strâmb varus equin reprezintă o serie de anomalii prezente încă din viaţa intrauterină şi pot fi depistate ecografic încă din cadrul ecografiei de sarcină de trimestru doi (săptămâna 20-24). Se manifestă printr-o răsucire anormală către interior a piciorului nou-născutului. Este un defect congenital destul de des întâlnit şi este cauzat de o modificare a structurii musculare şi a ţesuturilor care devin fibrozate (retractile, cu elasticitate scăzută). Piciorul varus equin este o malformaţie congenitală tratabilă, aceasta apărând de obicei ca o problemă izolată la un nou-născut ce este în rest perfect sănătos.
Aproximativ un copil din 1000 va avea această afecţiune la naştere, însă dacă este diagnosticată corect şi tratată la timp aceasta nu va limita în niciun fel dezvoltarea normală ulterioară a copilului. Cazurile variază de la uşoare la severe, iar aproximativ jumătate din copiii afectaţi au această problemă la ambele picioare. În majoritatea cazurilor este nevoie de o procedură chirurgicală minim-invazivă de secţionare a tendoanelor, în urma căreia recuperarea este completă.
Diagnostic
Un copil ce suferă de picior strâmb varus equin va avea partea superioară a tălpii răsucită în jos şi în interior, călcâiul fiind astfel întors către interior. În unele cazuri, piciorul este atât de răsucit încât pare a fi în poziţie inversă. Această situaţie afectează de asemenea muşchii gambei, ce sunt în general subdezvoltaţi. Piciorul afectat este în general cu aproximativ un centimetru mai scurt decât celălalt. În ciuda poziţiei complet nenaturale a piciorului, afecţiunea nu provoacă niciun fel de durere sau disconfort copilului.
În cele mai multe cazuri piciorul varus equin este diagnosticat de către medic la scurt timp după naşterea copilului, prin simpla observare a formei şi poziţiei piciorului nou-născutului.
Deşi nu există vreun remediu al problemei ce poate fi aplicat înainte de naştere, cunoaşterea existenţei acesteia poate fi de ajutor prin oferirea de mai mult timp pentru ca părinţii să conştientizeze gravitatea problemei şi a tratamentului. Acesta produce corecţia totală a problemei astfel încât la final piciorul să fie nedureros, cu sprijin corect pe sol, fără restricţii de mişcare, pentru ca micuţul să poată avea o viaţă firească, să se încalţe confortabil şi să facă orice activitate fizică sau sportivă doreşte fără disconfort.
Tratament
Dat fiind faptul că oasele, tendoanele şi încheieturile unui nou-născut sunt extrem de flexibile, este de preferat ca tratamentul pentru piciorul strâmb varus equin să înceapă încă din primele 2 săptămâni după naştere, ideal chiar şi de la 3-4 zile de viaţă. Scopul tratamentului este de de a îmbunătăţi atât aspectul cât şi funcţionalitatea piciorului înainte ca bebeluşul să înceapă să înveţe să meargă. Astfel se pot preveni eventuale dizabilităţi pe termen lung.
Tratamentul recomandat este prin Metoda Ponsetti care constă în:
-Mişcarea piciorului copilului în poziţie corectă şi plasarea acestuia în gips pentru a menţine respectiva poziţie
-Repoziţionarea şi repunerea piciorului în gips săptămânală (4-5 repetări, maxim 7 schimbări de gips în formele severe)
-Efectuarea unei intervenţii chirurgicale minore pentru secţionarea completă a tendonului lui Ahile pentru a se elibera călcâiul din tensiune şi a-l putea repoziţiona în poziţia corectă, fiziologică prin ultima imobilizare gipsată care va dura 2-3 săptămâni.
După ce piciorul a fost adus la forma sa normală, aceasta trebuie menţinută prin orteza Ponsetti, un dispozitiv ortopedic format din 2 săndaluţe cu care copilul este încălţat. Aceste 2 săndăluţe sunt meţinute în poziţia de corecţie cu ajutorul unei bare reglabile. Acest dispozitiv se menţine timp de 3 luni, 24 din 24 de ore, iar după 3 luni se menţine doar pe parcursul nopţii (adică timp de 12 ore) până la vârsta de 4-5 ani. În timpul zilei, copilul poate să desfăşoare activităţile specifice vârstei.
Pentru ca această metodă să funcţioneze, ortezele trebuie aplicate comform instrucţiunilor medicului ortoped pentru a preveni revenirea piciorului în poziţia sa iniţială. Nefolosirea corespunzătoare a acestora este principala posibilă cauză a nereuşitei tratamentului.
Cauze care pot duce la aparitia recidivelor:
1. Aplicarea incorectă a gipsului
2. Manevrarea incorectă a oaselor piciorului pentru corecţie în timpul aplicării gipsului
3. Purtarea necorespunzătoare a ortezelor (nerespectarea timpului de purtare sau reglarea incorectă a unghiului de corecţie
4. Necomplianţa părinţilor sau a familiei
În cazul nepurtării ortezelor, recidivele pot deveni foarte grave, vor necesita intervenţii chirurgicale expansive şi recuperare ulterioară greoaie. Astfel, rezultatele pot fi moderate sau chiar nesatisfăcătoare din cauza faptului că la vârste mari intervenţia chirurgicală pe oasele care sunt în creştere produc dezechilibre majore (piciorul rămâne înconvoiat, dureros, rigid, cu mobilitate redusă, cu diferenţă mare de lungime a labei piciorului-2-3 cm, dificultate la încălţat şi mers)
