Radioterapia reprezintă un tratament loco-regional în cazul tumorilor, ea făcând parte din tratamentul multidisciplinar al tumorilor alături de chirurgie, chimioterapie sau hormonoterapie. Pentru a ajunge să facă o astfel de terapie, pacientul trebuie să parcurgă mai mulţi paşi, urmând ca apoi echipa de medici să stabilească planul de tratament.
O sincronizare bună între specialistul în radioterapie, oncolog şi chirurg va duce la efectuarea corectă a tratamentului oncologic, spre beneficiul pacientului. De altfel, această colaborare va continua pe tot parcursul perioadei în care pacientul este sub tratament.
Material realizat cu sprijinul dr. Ovidiu Păguţe, medic specialist radioterapie la clinica MedEuropa Constanţa.
Radioterapia reprezintă un tratament loco-regional în cazul tumorilor, ea făcând parte din tratamentul multidisciplinar al tumorilor alături de chirurgie, chimioterapie sau hormonoterapie. Pentru a ajunge să facă o astfel de terapie, pacientul trebuie să parcurgă mai mulţi paşi, urmând ca apoi echipa de medici să stabilească planul de tratament.
Medicul specialist în radioterapie trebuie să ştie care este extensia tumorii pentru a decide cu precizie modalitatea tehnică de administrare a tratamentului. Aceste cerinţe de calitate au fost îndeplinite odată cu includerea modalităţilor imagistice moderne în practica de radioterapie, respectiv CT, RMN sau PET. Imaginile folosite în planificarea iradierii, de obicei obţinute prin computer tomograf, identifică forma, mărimea şi gradul de extensie a cancerului, dar permit şi vizualizarea organelor sănătoase din jurul tumorii.
Pacientul efectuează un computer tomograf de planning, care este asemănător cu un computer tomograf de diagnostic, diferenţa constând în poziţionarea acestuia pe anumite sisteme de contenţie. Acestea au rolul de a ţine pacientul cât mai fix, astfel încât reproductibilitatea poziţiei acestuia va fi identică cu cea în timpul şedinţelor de tratament. Este foarte importantă poziţionarea pacientului. Trebuie să fie cât mai fidelă la şedinţele de radioterapie, dacă nu chiar identică cu cea pe care a efectuat-o la computerul tomograf deoarece aceasta asigură o mai bună distribuţie a dozei de radiaţii în volumul tumoral şi nu în organele la risc sau organele adiacente tumorii. Ulterior, medicul va stabili pe imaginile achiziţionate de la computer tomograf volumul tumoral pe care doreşte să-l iradieze, la fel şi în cazul ariilor ganglionare, care sunt invadate sau sunt în risc de a fi invadate de tumoră.
Tratamentul cancerului este unul multidisciplinar, adică implică o echipă formată din specialişti din mai multe domenii, astfel încât o sincronizare bună între specialistul în radioterapie, oncolog şi chirurg va duce la efectuarea corectă a tratamentului oncologic, spre beneficiul pacientului. De altfel, această colaborare va continua pe tot parcursul perioadei în care pacientul este sub tratament.
Orice şedinţă de radioterapie este precedată de anumite pregătiri, diferite în funcţie de localizarea tumorii. Spre exemplu, unii pacienţi trebuie să aibă vezica urinară plină sau să iasă cu scaunul înainte de şedinţa de radioterapie, tocmai pentru ca reproductibilitatea organelor interne să fie aceeaşi ca în timpul computerului tomograf de planning. De asemenea, acest lucru este esenţial şi pentru a putea reduce posibilele efecte secundare la limitele acceptate.
Din fericire, avansul tehnologic permite un tratament mai bun şi mai eficient. Comparativ cu tehnicile 3D, 2D sau radioterapia livrată cu ajutorul aparatelor de cobalt, tehnicile moderne de care dispunem în acest moment, IMRT şi VMAT, ne permit să administrăm o doză mult mai mare în volumul tumoral, dar în acelaşi timp protejând la maximum organele adiacente tumorii, reducând astfel efectele adverse acute şi efectele tardive. Timpul foarte scurt al şedinţei de iradiere prin tehnica VMAT poate fi în beneficiul pacienţilor ce nu pot menţine o poziţie pe o masă plană sau au anumite dificultăţi. Astfel, planul de tratament în cazul unui pacient care are nevoie de radioterapie va ţine cont atât de tipul tumorii, cât şi de stadiul bolii şi posibilitatea apariţiei unor efecte adverse.
