Închiderea de defect septal prin procedură intervenţională se recomandă persoanelor la care defectul nu este foarte mare, caz în care se recomandă intervenţia chirurgicală clasică. Se efectuează sub ghidaj radiologic şi TEE în sala de angiografie şi cateterism cardiac, astfel încât cardiologul intervenţionist să poată privi structura inimii în timpul operaţiei.
Articol realizat prin participarea dr. Adrian Linte, medic primar cardiolog, cardiologie interventionala de la Spitalul de Boli Cardiovasculare Angiomedica:
În ce constă procedura de închidere de defect septal atrial? Ce beneficii conferă (comparativ cu alte variante de tratament)?
Închiderea de defect septal atrial prin procedură intervenţională dureaza aproximativ o oră şi are mai multe etape.
Înainte de interventie, cardiologul face o ecocardiografie transesofagiană (TEE), care stă la baza planului intervenţiei. De asemenea, procedura propriu-zisă se efectuează sub ghidaj radiologic şi TEE în sala de angiografie şi cateterism cardiac, astfel încât cardiologul intervenţionist să poată privi structura inimii în timpul operaţiei.
În timpul procedurii, un tub de plastic subţire, numit cateter, este introdus prin piele în zona inghinală (pacientul beneficiaza de cele mai multe ori de anestezie generala, ceea ce presupune absenţa durerii) şi avansat către inimă.
Medicul va trece de-a lungul cateterului un dispozitiv de tip "umbreluţă" care iniţial este închis, dar odată aplicat în dreptul defectului se va deschide şi astfel va împiedica trecerea sângelui dintr-o parte în cealaltă.
Fiind vorba de o procedură minim invazivă recuperarea pacientului este mult mai rapidă. Odată ce un defect este reparat, se obtine rezoluţia simptomelor si nu vor exista restricţii privind activitatea de zi cu zi.
Ce categorii de persoane au indicaţie pentru ea? Care sunt condiţiile de admisibilitate?
Închiderea de defect septal prin procedură intervenţională se recomandă persoanelor la care defectul nu este foarte mare, caz în care se recomandă intervenţia chirurgicală clasică.
În evaluarea pacientului se iau în calcul şi alte eventuale afecţiuni cronice de care poate suferi pacientul şi care ar putea perturba procedura sau recuperarea.
Cât durează şi ce pregătire necesită?
Procedura în sine durează între 60 şi 120 de minute, iar din perspectiva pacientului nu necesită pregătiri speciale, având în vedere că este o procedură minim-invazivă. Este nevoie de pregătirea clasică pre-operator (analize de laborator şi investigaţii specifice).
Care sunt complicaţiile intra şi post operatorii?
Procedura fiind minim-invaziva, riscurile sunt extrem de reduse şi ţin mai mult de procedura de anestezie decât de procedura în sine.
Vorbim de o mică tăietură de câţiva milimetri la nivel femoral, pacientul se poate ridica şi poate merge la scurt timp după intervenţie.
