În terminologie medicală se numeşte, de fapt, cervicită. Iar „rana” nu este de fapt chiar rană, ci o inflamaţie a unei zone a colului sau a colului în integralitatea sa. Cauzele inflamaţiei pot fi diverse, determinate de factori mecanici sau infecţioşi.
Sunt multe cazuri când cervicita nu are niciun fel de simptome, aşa că numai controlul periodic la medicul specialist o poate diagnostica şi trata eficient şi la timp. Căci, chiar şi fără simptome, cervicita poate să ducă în timp la probleme mai grave, inclusiv la infertilitate.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Andreas Vythoulkas, Medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate http://www.vythoulkas.ro:
Să lămurim mai întâi un aspect: rana pe col nu este un diagnostic. Este o etichetă pe care medicul ginecolog o foloseşte, dar care se referă la o patologie foarte largă, care poate fi acută sau cronică. În terminologie medicală se numeşte, de fapt, cervicită. Iar „rana” nu este de fapt chiar rană, ci o inflamaţie a unei zone a colului sau a colului în integralitatea sa. Cauzele inflamaţiei pot fi diverse, determinate de factori mecanici sau infecţioşi. Poate fi incriminată o sensibilitate la materialele din care sunt confecţionate prezervativele, dar poate fi produsă şi de contactele sexuale mai violente. Mai poate fi cauzată de o infecţie bacteriană, micotică, parazitară, virală, cicatricială sau de natură degenerativă. Nu orice „rană pe col” înseamnă leziune precanceroasă ori canceroasă, dar poate fi şi de această natură.
Sunt multe cazuri când cervicita nu are niciun fel de simptome, aşa că numai controlul periodic la medicul specialist o poate diagnostica şi trata eficient şi la timp. Căci chiar şi fără simptome, cervicita poate să ducă în timp la probleme mai grave, inclusiv la infertilitate.
Cervicita apare cel mai frecvent la femeile tinere, cu vârsta cuprinsă între 25 şi 35 de ani, dar nu este total exclus să se dezvolte şi la adolescente. Cum afirmam anterior, ea poate avea cauze mecanice, printre care se numără chiuretajele, naşterile sau diferitele traumatisme ale colului.
Această afecţiune se tratează diferit, în funcţie de cauza care a produs-o. Diagnosticul se pune după efectuarea a două importante investigaţii: testul Papanicolau şi examenul de secreţie.
În situaţia în care factorul determinant este o infecţie, prioritară este tratarea acesteia cu antibioticul ţintit. În majoritatea cazurilor - dar nu în toate! - tratamentul infecţiei duce la remiterea leziunii. Când infecţia este una transmisibilă pe care sexuală, este obligatorie şi tratarea partenerului. Dacă la două luni după antibioterapie testele arată că inflamaţia persistă, se recurge la tratamentul chirurgical.
Multă vreme, fără a efectua investigaţii pentru descoperirea cauzei producerii cervicitei, medicii recomandau cauterizarea. Aceasta însă trata doar efectul, nu şi cauza. Astfel, colul era sănătos pentru o perioadă de timp, însă, nefiind eliminată cauza, riscul era ca leziunea să reapară. Ceea ce se şi întampla, adesea.
Dacă cervicita – aşa-zisa rană pe col – nu este cauzată de niciuna dintre infecţiile bacteriene, micotice sau parazitare tratabile cu antibiotic, iar testul Papanicolau oferă indicii despre existenţa unui virus, se recomandă efectuarea testării HPV. În situaţia în care rezultatul acesteia identifică tulpini cu potenţial oncogen, există două opţiuni terapeutice: tratament cu ovule/cremă cu substanţe antivirale sau tratament chirurgical. Cel chirurgical este însă mai eficient. Se realizează etapizat, în funcţie de profunzimea afectării colului. În prima fază se excizează zona afectată prin electrorezecţie cu ansă diatermică, iar produsul este examinat histopatologic, pentru constatarea modificărilor celulare şi profunzimii lor. Dacă rezultatul biopsiei arată modificări celulare, a doua etapă constă în excizarea unui fragment de col (intervenţie denumită conizaţie) sau în amputaţia acestuia, în funcţie de profunzimea şi tipul modificării celulare şi a leziunii.
