Un studiu recent, realizat pe un eşantion larg de populaţie, arată că gestionarea eficientă a tensiunii arteriale, prin medicaţie şi sprijin pentru schimbarea stilului de viaţă, poate reduce semnificativ riscul de demenţă. Rezultatele evidenţiază importanţa monitorizării hipertensiunii nu doar pentru sănătatea cardiovasculară, ci şi pentru protejarea funcţiilor cognitive pe termen lung.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), 57 de milioane de persoane din întreaga lume erau afectate de demenţă în 2021. Cu toate acestea, pe parcursul ultimelor decenii, specialiştii au susţinut cu fermitate că demenţa nu este o consecinţă inevitabilă a îmbătrânirii.
Cercetările au arătat că aproximativ jumătate din cazuri pot fi prevenite sau întârziate prin abordarea a 14 factori de risc, inclusiv pierderea auzului, fumatul, obezitatea, consumul excesiv de alcool, izolarea social, precum şi tensiunea arterială ridicată.
Acum, cercetătorii afirmă că abordarea acestui din urmă factor ar putea reduce riscul de demenţă cu 15%. Potrivit unui studiu internaţional, persoanele care primesc sprijin intensiv pentru a-şi reduce tensiunea arterială ridicată - prin tratament medicamentos şi consiliere personalizată, cu accent pe reducerea factorilor de risc comportamentali - au un risc mai scăzut de demenţă.
„Tratamentul antihipertensiv poate preveni demenţa la pacienţii cu hipertensiune necontrolată”, a declarat prof. Jiang He, coautor al studiului, de la University of Texas Southwestern Medical Center.
Având în vedere prevalenţa ridicată a tensiunii arteriale netratate sau slab gestionate la nivel mondial, această intervenţie eficientă ar trebui adoptată pe scară largă pentru a reduce povara globală a demenţei, recomandă autorii.
Studiul, realizat de o echipă din China şi Statele Unite, a inclus 33.995 de adulţi cu vârsta peste 40 de ani şi hipertensiune arterială necontrolată, proveniţi din 326 de localităţi rurale din China, a fost publicat recent în Nature Medicine.
Cercetătorii au selectat aleatoriu 17.407 participanţi care locuiau în aceste comunităţi, oferindu-le un program intensiv de control al tensiunii arteriale, implementat de personal medical local cu instruire specifică în monitorizarea şi gestionarea hipertensiunii.
Programul a inclus medicamente gratuite sau ieftine pentru scăderea tensiunii arteriale, administrate în doze personalizate, consiliere privind aderenţa la tratament şi modificări ale stilului de viaţă - cum ar fi pierderea în greutate, reducerea consumului de alcool şi reducerea aportului de sare - precum şi echipamente şi instrucţiuni pentru monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu.
Alţi 16.588 de participanţi au beneficiat de „îngrijirea standard”, ceea ce înseamnă că tensiunea arterială le-a fost monitorizată şi tratată în mod obişnuit, în cadrul unităţilor medicale existente.
Deşi au fost recomandate schimbări ale stilului de viaţă şi unii participanţi au primit tratament pentru scăderea tensiunii arteriale, acest grup nu a beneficiat de monitorizarea tensiunii la domiciliu sau consiliere.
La reevaluarea efectuată după un interval de patru ani, cercetătorii au constatat că 668 de persoane din grupul cu management intensiv al tensiunii arteriale aveau demenţă, comparativ cu 734 în grupul care a primit îngrijirea standard, iar analizele au sugerat că primul grup avea un risc de demenţă cu 15% mai mic.
Alte analize au relevat că acest grup avea un risc cu 16% mai mic de afectare cognitivă fără demenţă.
Chiar dacă funcţia cognitivă a participanţilor nu a fost evaluată la debutul studiului, cercetătorii consideră că asemănările între cele două grupuri participante reduc semnificativ probabilitatea ca acest aspect să fi afectat validitatea rezultatelor.
Totuşi, prof. Joanna Wardlaw, de la University of Edinburgh, care nu a participat la desfăşurarea studiului, a subliniat că acesta nu permite separarea impactului individual al controlului tensiunii arteriale de cel al modificărilor stilului de viaţă în reducerea riscului de demenţă, sugerând că efectele observate provin, cel mai probabil, din contribuţia simultană a ambelor tipuri de intervenţie.
Alţi cercetători au subliniat necesitatea realizării unor studii similare pe durate mai lungi de monitorizare şi au recomandat ca această abordare să fie testată şi în alte regiuni geografice şi sisteme de sănătate, pentru a-i evalua aplicabilitatea la nivel mondial.
Noul studiu consolidează dovezile privind rolul esenţial al controlului tensiunii arteriale şi al gestionării riscurilor cardiovasculare în menţinerea sănătăţii cerebrale odată cu înaintarea în vârstă.
