Oscilaţiile glicemiei ar putea oferi un indiciu esenţial în identificarea precoce a riscului de diabet, evitând recoltarea invazivă prin analize frecvente de sânge. Un studiu realizat la Universitatea din Tokio propune o nouă metodă pentru identificarea riscului de diabet, utilizând date din dispozitivele de monitorizare continuă a glucozei (CGM). Tehnologia CGM, combinată cu un nou model analitic avansat de procesare a datelor glicemice, poate detecta semne timpurii de perturbare a metabolismului glucozei la persoane fără diagnostic anterior de diabet, chiar şi în absenţa semnalelor identificate de analizele standard de sânge.
Numit adesea o „epidemie tăcută”, diabetul reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, cu implicaţii importante asupra sănătăţii şi economiei.
Detectarea timpurie a dereglării metabolismului glucozei - o etapă intermediară între valorile normale şi diabetul propriu-zis - este esenţială pentru prevenirea sau întârzierea debutului diabetului zaharat de tip 2.
Instrumentele convenţionale de diagnostic ratează, însă, frecvent semnele precoce, deoarece se bazează pe prelevări periodice de sânge şi nu pe o monitorizare constantă.
Metoda identificată de cercetătorii japonezi are avantajul de a fi simplă şi neinvazivă pentru evaluarea reglării glucozei din sânge - un factor esenţial în evaluarea riscului de diabet.
Aceasta se bazează pe date ce provin din monitorizarea continuă a glucozei, şi ar putea îmbunătăţi detectarea precoce şi evaluarea riscului de diabet, fără necesitatea analizelor de sânge sau a unor proceduri complexe şi costisitoare.
„Testele tradiţionale pentru diabet, deşi utile, nu surprind dinamica reglării glucozei în condiţii fiziologice reale”, a explicat Shinya Kuroda, profesor la Universitatea din Tokio şi coautor al studiului.
Pentru a găsi o alternativă mai practică, echipa a recurs la CGM - o tehnologie mobilă care urmăreşte continuu glicemia în timp real, oferind o imagine mai clară asupra variaţiilor în viaţa de zi cu zi. Obiectivul cercetătorilor a fost acela de a identifica o metodă pentru estimarea capacităţii de reglare a glucozei fără proceduri invazive.
Echipa a analizat 64 de persoane fără diagnostic anterior de diabet, utilizând dispozitive CGM, teste orale de toleranţă la glucoză (OGTT) şi teste specializate pentru evaluarea sensibilităţii la insulină şi a metabolismului glucozei.
Analiza lor a arătat că un indicator al variaţiei nivelului glicemic se corelează puternic cu indicele de dispoziţie, un predictor consacrat al riscului de diabet. Mai mult, modelul echipei a depăşit în performanţă markerii tradiţionali precum „glicemia a jeun”, testul de hemoglobină A1C (HbA1C) şi rezultatele OGTT, în ceea ce priveşte evaluarea acestui indicator al riscului de diabet.
Folosind datele obţinute prin monitorizarea continuă a glucozei şi aplicând noul model de analiză, echipa a putut detecta disfuncţii în controlul glicemiei la persoane care, conform testelor standard, păreau sănătoase din punct de vedere metabolic.
Această abordare permite detectarea timpurie a riscului glicemic, facilitând aplicarea de măsuri preventive înainte ca diabetul să se manifeste clinic.
Echipa a arătat, totodată, că metoda propusă oferă o estimare mai precisă a riscului de complicaţii, precum boala coronariană, comparativ cu indicatorii clasici. Pentru a sprijini adoptarea pe scară largă a acestei metode, cercetătorii au creat o aplicaţie web care le permite atât pacienţilor, cât şi specialiştilor în sănătate să calculeze cu uşurinţă indicii CGM.
Scopul final al cercetătorilor este acela de a furniza un instrument practic şi accesibil pentru identificarea precoce a diabetului la nivelul populaţiei generale.
Studiul a fost publicat marţi în revista Communications Medicine.
