Cel mai frecvent întâlnit simptom pentru sindromul coronarian acut este durerea anginoasă. Natura şi intensitatea simptomelor poate varia foarte mult în funcţie de mai mulţi factori, precum vârsta şi sexul pacientului, dar si de prezenţa altor afecţiuni medicale, inclusiv antecedentele de boală coronariană ischemică.
Categoriile de oameni ce prezintă o probabilitate mai mare de a suferi de sindromul coronarian acut fără să prezinte durere sau disconfort toracic la debut sunt femeile, vârstnicii sau diabeticii.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Matei Florin, Medic Primar Cardiolog, Cardiologie Interventională în cadrul Spitalului Privat de Cardiologie şi Boli Cardiovasculare Angiomedica:
Sindromul coronarian acut este un termen folosit pentru a descrie o serie de afecţiuni ce se caracterizează printr-o dezechilibrare severă a raportului dintre necesarul de oxigen al miocardului şi capacitatea de alimentare a acestuia; cel mai frecvent el este declanşat printr-o reducere bruscă a fluxului de sânge prin arterele coronare ale inimii către muşchiul inimii numit şi miocard.
Printre cele mai cunoscute astfel de afecţiuni este atacul de cord, denumit şi infarct miocardic, ce provoacă moartea celulelor, afectând complet sau parţial ţesutul inimii.
Chiar şi când sindromul coronarian acut nu provoacă moartea celulelor, reducererea fluxului de sânge afectează buna funcţionare a inimii, sporind astfel riscurile unui viitor infarct.
Această patologie a inimii este considerată o urgenţă medicală şi trebuie tratată ca atare, scopurile tratamentului fiind îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, tratarea completă a cauzelor şi a complicaţiilor apărute şi prevenirea unor eventuale probleme pe viitor.
Simptome şi cauze
În general, simptomele sindromului coronarian acut se declanşează brusc, dar pot include şi agravarea semnificativă a unor simptome anterioare, dar care aveau în trecut o durată şi/sau intensitate mai mică. Ele pot include:
- dureri în zona pieptului, asociate în general cu senzaţii de presiune sau arsură, senzaţie de „gheară retrosternală”
- durere ce se propagă în zona umerilor, braţelor – frecvent pe partea stângă, mandibulei, abdomenului – mai frecvent epigastric, toracelui posterior.
- se pot însoţi de stări de greaţă şi vomă
- dificultăţi în respiraţie
- transpiraţie bruscă, rece, abundentă
- senzaţie de ameţeală, stări de leşin sau chiar pierderi complete ale stării de conştienţă
- stare de oboseală, astenie fizică marcată fără un motiv cert
Cel mai frecvent întâlnit simptom este durerea anginoasă. Natura şi intensitatea simptomelor poate varia foarte mult în funcţie de mai mulţi factori, precum vârsta şi sexul pacientului, dar si de prezenţa altor afecţiuni medicale, inclusiv antecedentele de boală coronariană ischemică.
Categoriile de oameni ce prezintă o probabilitate mai mare de a suferi de sindromul coronarian acut fără să prezinte durere sau disconfort toracic la debut sunt femeile, vârstnicii sau diabeticii.
Cel mai frecvent mecanism de apariţie a sindromului coronarian acut este acumularea de grăsime de-a lungul pereţilor arterelor coronariene, vasele ce transportă oxigen şi nutrienţi către muşchii inimii.
Atunci când membrana (peretele) ce delimitează o astfel de acumulare de grăsime se rupe şi aceasta intră în contact direct cu sângele din interiorul vasului rezultatul va fi apariţia unui cheag de sânge ce poate bloca parţial sau total fluxul sangvin către muşchiul inimii.
Atunci când blocajul limitează semnificativ cantitatea de oxigen ce ajunge la inimă, o parte a celulelor muşchiului cardiac vor muri, acest fenomen fiind denumit infarctul miocardic.
Chiar şi în cazurile în care celulele nu mor acestea pot fi afectate grav şi vulnerabile în timp, rezultatul pe termen lung al imbalanţei dintre necesarul şi aportul de oxigen fiind o disfuncţionalitate importantă a inimii ce poate conduce la rândul ei la alte complicaţi severe sau fatale, complet separate de boala declanşatoare iniţială.
Diagnostic şi tratament
Pentru a determina cauza exactă a simptomelor pacientului, medicul va discuta cu pacientul cu privire la simptomele actuale şi va analiza istoricul medical al acestuia urmate de o examinare fizică.
Medicul va recomanda o serie de analize de laborator pentru a determina dacă există necroză a muşchiului cardiac dar şi pentru a determina prezenţa altor boli asociate.
Se vor efectua obligatoriu electrocardiograma repetată periodic pentru a monitoriza activitatea electrică a inimii şi a observa evoluţia acesteia precum şi un examen de ecografie cardiacă pentru a vizualiza mai bine eventualele zone sau structuri afectate de infarct.
Fiind o situaţie de urgenţă medicală toate evaluările iniţiale mai sus enumerate trebuie să se desfăşoare rapid şi în general în camera de gardă a unei unităţi de primiri a urgenţelor.
Pe lângă tratamentul medicamentos iniţial menit să limiteze pierderea de muşchi cardiac şi să prevină apariţia complicaţiilor, cea mai des întâlnită metodă de tratament în cazul în care mecanismul sindromului coronarian acut este dat de obstrucţia severă a unei artere coronare o reprezintă metoda de revascularizare prin angioplastie coronariană percutană.
Tehnic, de cele mai multe ori, se introduce în vasul afectat un ghid / fir metalic foarte subţire care ulterior este folosit ca şi cale de ghidaj pentru un balon de dimensiuni mici care este umflat în zona îngustării sau blocajului pentru a redeschide artera coronară.
Odata deschisă, o reţea metalică specială (asemănătoare unui arc de pix) denumită stent este ghidată şi implantată în zona afectată pentru a menţine artera deschisă atât pe termen scurt cât şi pentru a ajuta la vindecarea corectă pe termen lung a vasului în zona lezată.
În cazurile grave în care procedura de revascularizare intervenţională cu stent nu este posibilă tehnic se poate apela la intervenţia de revascularizare miocardică chirurgicală prin bypass.
Aceasta constă în recoltarea unui vas de sânge din altă zonă a corpului şi folosirea acestuia pentru crearea unei noi rute pentru irigarea cu sânge a muşchiului inimii ce ocoleşte zona blocată.
