Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian

Un studiu realizat pe 163 de pacienţi arată că cele mai frecvente cauze ale sindromului de tunel carpian sunt genetice. De asemenea, anumite activităţi precum folosirea tastaturii, a mouse-ului, jocurile video într-un mod excesiv, duc la exercitarea unei presiuni la nivelul nervului median cu lezarea secundară a acestuia. Tratamentul porneşte de la fiziokinetoterapie adecvată, vitaminoterapie, purtarea de orteze la nivelul pumnului, până la intervenţie chirurgicală. 

Articol realizat prin participarea doamnei doctor Cristina Lupu, medic specialist neurolog, specializată în tulburări de mişcare şi cu competenţă în Electromiografie (EMG) din cadrul Clinicii Neuroaxis:

Care sunt simptomele specifice sindromului de tunel carpian? Care sunt activităţile care reprezintă un factor de risc?

Principalele simptome ale sindromului de tunel carpian depind de gradul de acestora. Iniţial, pacientul acuză manifestări senzitive- amorţeli, înţepături care respectă traiectul nervului, respectiv faţa palmară a mâinii, partea laterală şi degetele 1,2,3 şi jumătate din degetul 4, slăbiciune musculară şi chiar atrofierea muşchilor de la acest nivel. Manifestările apar în special noaptea, când pacientul are tendinţa de a îndoi
încheietura mâinii şi pot fi prezente şi pe parcursul zilei în funcţie de activităţile pe care le desfăşoară. În general, simptomele apar unilateral, dar există şi cazuri în care apar bilateral.

Cauze

Sindromul de tunel carpian este rar întâlnit la copii. Un studiu realizat pe 163 de pacienţi arată că cele
mai frecvente cauze ale STC sunt genetice. De asemenea, anumite activităţi precum folosirea tastaturii, a mouse-ului, jocurile video într-un mod excesiv, duc la exercitarea unei presiuni la nivelul nervului median cu lezarea secundară a acestuia.

Nu există diferenţe între simptomele la adulţi şi la copii.

Ce metode de tratament necesită şi ce complicaţii pot apărea în cazul întârzierii tratamentului?

Tratamentul trebuie adaptat în funcţie de cauza care a determinat lezarea nervului. În cazul sindromului de tunel carpian tratamentul porneşte de la fiziokinetoterapie adecvată, vitaminoterapie, purtarea de orteze la nivelul pumnului, până la intervenţie chirurgicală. De obicei, intervenţia chirurgicală care presupune decompresia nervului este indicată când acuzele nu se ameliorează sub tratament recuperator şi medicamentos.

Complicaţii. Prevenţie

Dacă nu se iau măsurile necesare, leziunile nervului median duc la dureri persistente care afectează calitatea vieţii şi care sunt rezistente la tratamentul antialgic, dificultăţi în folosirea mâinilor până la atrofie musculară cu impotenţă funcţională secundară.

viewscnt