În populaţia generală, între 10 şi 20% dintre adulţi şi adolescenţi au simptome asociate cu sindromul intestinului iritabil. Între factorii de risc pentru apariţia acestei boli se regăsesc gastroenteritele bacteriene şi virale, depresia, ipohondria, sexul feminin, vârsta tânără, infecţia cu Trichinella sau Giardia, utilizarea estrogenului premenopauză sau postmenopauză, consumul recent de antibiotice, intoleranţa alimentară, moştenirea familială, greutatea mică la naştere.
Articol realizat prin participarea doamnei doctor Estera Jeledinţan, medic specialist gastroenterologie în cadrul Centrului Medical Provita:
Sindromul intestinului iritabil (SII) este o tulburare funcţionala a intestinului, caracterizată prin durere abdominală sau disconfort, tulburări de tranzit (alternanţă de diaree şi constipaţie), balonare sau distensie abdominală, în absenţa oricărei anomalii structurale a intestinului. Simptomele trebuie să aibă debut cu cel puţin 6 luni în urmă şi să se încadreze în criteriile Roma III.
Diagnosticul este unul clinic şi trebuie excluse celelalte diagnostice care pot explica simptomatologia. Examenul fizic este normal.
În populaţia generală, între 10 şi 20% dintre adulţi şi adolescenţi au simptome asociate cu această afecţiune. Simptomele de obicei nu sunt permanente şi asociază alte tulburări funcţionale cum ar fi dispepsia, boala de reflux gastro-esofagian, migrena, oboseala, durerea lombară, tulburările de somn, durerea pelvină.
Care sunt factorii de risc?
Între factorii de risc pentru apariţia acestei boli se regăsesc gastroenteritele bacteriene şi virale, depresia, ipohondria, sexul feminin, vârsta tânără, infecţia cu Trichinella sau Giardia, utilizarea estrogenului premenopauză sau postmenopauză, consumul recent de antibiotice, intoleranţa alimentară, moştenirea familială, greutatea mică la naştere. Atât calitatea scăzută a vieţii, cât şi copilăria într-un mediu bogat reprezintă alţi factori asociaţi cu SII.
Ce investigaţii sunt necesare?
Atunci când medicul va suspiciona acest diagnostic, va evalua funcţia renală şi hepatică, hemograma şi funcţia tiroidiană; aceste analize vor exclude alte diagnostice cu simptomatologie asemănătoare, dar va evalua şi semnele de alarmă. Infecţiile parazitare se exclud prin analiza a trei probe de scaun.
Se va efectua colonoscopie cu biopsie şi teste pentru boala celiacă dacă diareea persistă sau manometrie anorectală în caz de constipaţie. La femeile de vârstă medie sau avansată cu simptome recente se va exclude cancerul ovarian sau pelvin.
Dacă pacientul este tânăr, fără factori de risc sau semne de alarmă, îndeplineşte criteriile Roma III şi răspunde la tratamentul empiric pentru SII, nu sunt necesare alte teste diagnostice cu excepţia serologiei pentru boala celiacă. Pacienţii care nu răspund la tratament vor fi evaluaţi suplimentar, indiferent de vârstă.
Care sunt simptomele de alarmă, ce ar trebui să trimită imediat pacientul la medic?
Semnele de alarma care ţin de istoricul pacientului sunt: scaunele cu sânge, diareea cronică, febra, debutul simptomelor peste vârsta de 50 de ani, simptome nocturne care trezesc pacientul din somn, disfagia progresiva (dificultăţi la înghiţire), vomă persistentă, debut recent al simptomelor, istoric de călătorii în zone endemice pentru infecţii parazitare, scăderea ponderală, istoric familial de cancer de colon, boală inflamatorie intestinală sau boală celiacă. Medicul va identifica şi alte semne în timpul examenului fizic.
Care este tratamentul?
Întrucât nu se cunosc toate cauzele bolii şi fiecare pacient poate avea mai multe etiologii, tratamentul este cel mai frecvent simptomatic, individualizat. El presupune schimbări ale dietei şi stilului de viaţă (creşterea conţinutului de fibre alimentare, exerciţiile fizice), dar şi tratament etiologic cum este cel de resetare a florei intestinale sau cu reglatoare ale motilităţii intestinale. Întrucât componenta psihică şi stresul au un rol important în exacerbarea simptomelor, tratarea anxietăţii şi depresiei are uneori răspuns foarte bun.
Pacienţii a căror simptomatologie predominantă este balonarea şi diareea răspund bine la modificarea dietei, probiotice, antibiotice neresorbabile şi antidepresive triciclice.
Cei cu constipaţie sunt ajutaţi de adăugarea de fibre solubile în alimentaţie, laxative, modulatoare ale motilităţii intestinale şi antidepresive SSRI. Medicul este cel care va stabili amestecul de medicamente cel mai potrivit pentru dumneavoastră.
Care este prognosticul pe termen lung?
Este important de ştiut că, deşi este o tulburare deranjantă, recurentă, care alterează calitatea vieţii, SII are o evoluţie benignă şi nu scurtează în niciun fel viaţa pacientului. Rolul tratamentului este acela de a diminua simptomatologia şi a creşte starea de bine generală. Nu există scheme de tratament universal valabile, de multe ori fiind necesar ca pacientul să revină la control şi să repete tratamentul la anumite perioade de timp, pentru a scădea numărul şi intensitatea recurenţelor.
