Există o serie de situaţii care pot duce la o indicaţie a naşterii prin cezariană cu extrem de puţine şanse pentru naşterea naturală. Iată câteva dintre ele: cezariene repetate, disproporţiile cefalo-pelvine, dacă mama are o erupţie activă de herpes genital, diabetul de sarcină, preeclampsia, defectele congenitale, sarcinile multiple - gemenii se pot naste pe cale vaginală în funcţie de poziţia pe care o au, greutatea estimată şi vârsta sarcinii.
Un material realizat cu sprijinul dr. Oana Dumitrescu, medic specialist obstetrică-ginecologie, colaborator al Centrului de Excelenţă în Obstetrică-Ginecologie şi Infertilitate Ana Medical Center din Ploieşti:
Sunt multe motivele pentru care un medic poate lua decizia de a recomanda o naştere prin cezariană. Unele cezariene sunt făcute în situaţii critice, altele sunt efectuate pentru a preveni eventualele situaţii critice, dar există şi o categorie cunoscută drept la cerere, deci la alegerea viitoarelor mame. Discutăm despre primele două categorii, atunci când naşterea prin operaţie cezariană este singura variantă.
Situaţiile în care un medicul ginecolog poate indica operaţia cezariană sunt multiple, unele fiind detectate încă din timpul perioadei de graviditate, altele în travaliu sau înainte cu puţin timp de debutul acestuia.
Placenta praevia este o situaţie care se întâmplă atunci când placenta este aşezată prea jos în uter şi acoperă parţial sau complet cervixul. Dacă medicul a diagnosticat o placenta praevia completă sau parţială, de obicei este necesară o intervenţie cezariană. Dacă medicul a diagnosticat o placenta praevia marginală, atunci este posibilă o naştere vaginală. Dezlipirea prematură a placentei normal inserate este şi ea posibilă. Aceasta înseamnă separarea placentei de ţesutul care captuseşte uterul, ceea ce se întâmplă de obicei în al treilea trimestru de sarcină. În uterul gravidei se produce sângerare la locul dezlipirii şi gravida simte durere. Această separare poate împiedica oxigenul să ajungă la copil şi, în funcţie de gravitate, medicul poate face o cezariană de urgenţă.
În aproximativ una din 1500 de naşteri, uterul se rupe în timpul sarcinii sau al travaliului. Rupturile uterine pot duce la hemoragii şi pot afecta alimentarea copilului cu oxigen. Este un motiv pentru efectuarea unei cezariene de urgenţă.
În timpul sarcinii, poziţia fătului şi cordonul ombilical pot fi şi ele surse pentru o indicaţie clară de cezariană. Atunci când copilul se află în prezentaţie pelvină, naşterea prin cezariană poate fi o variantă, deşi în anumite condiţii este posibilă şi naşterea vaginală. Există şi poziţii în care naşterea naturală nu este sub nicio formă posibilă, cu ar fi aşezarea transversă. Prolapsul de cordon nu apare frecvent, însă atunci când apare, se face o cezariană de urgenţă. Prolapsul înseamnă alunecarea cordonului ombilical prin cervix şi pătrunderea sa în vagin înainte de naşterea copilului. Atunci când uterul se contractă, creşte presiunea asupra cordonului ombilical, ceea ce reduce fluxul de sânge către copil. Indiferent de situaţie, viaţa are prioritate. Cauza cea mai frecventă a suferinţei fetale este lipsa de oxigen. Dacă prin monitorizarea fetală este detectată o problemă cu cantitatea de oxigen pe care o primeşte copilul, este necesară o cezariană de urgenţă. Le fel se întâmplă şi în cazul în care travaliul nu progresează. Mai exact, cervixul nu s-a dilatat complet, travaliul s-a încetinit sau s-a oprit, ori copilul nu se află în poziţia optimă de naştere. Această situaţie poate fi corect diagnosticată atunci când femeia intră în a doua fază (după ce dilataţia depăşeşte 5 centimetri), întrucât prima fază a travaliului (dilataţie de 0-4 centimetri) este aproape întotdeauna lentă.
Există o serie de situaţii care pot duce la o indicaţie a naşterii prin cezariană cu extrem de puţine şanse pentru naşterea naturală. Iată câteva dintre ele:
• Cezariene repetate. Există paciente care îşi doresc o naştere vaginală dupa o cezariană. Cel mai mare risc implicat de o naştere vaginală făcută după o cezariana constă în ruptura uterină, care se întâmplă în 0,2 - 1,5% dintre aceste naşteri. Totuşi, există anumite criterii care trebuie îndeplinite pentru a naşte vaginal după o cezariană. De aceea, decizia de a naşte natural trebuie luată împreună cu medicul care urmăreşte sarcina.
• Disproporţiile cefalo-pelvine semnifică faptul că într-adevăr capul copilului este prea mare sau pelvisul mamei este prea mic pentru a permite trecerea capului copilului.
• Dacă mama are o erupţie activă de herpes genital (diagnosticată printr-o cultură microbiologică pozitivă sau prin observarea leziunilor), poate fi programată o cezariană pentru a preveni expunerea copilului la virus în timpul trecerii sale prin canalul de naştere.
• Diabetul de sarcină (gestaţional sau înainte de sarcină) poate determina un copil mare sau alte complicaţii ce pot semnifica o mărire a şanselor de a naşte prin cezariană.
• Preeclampsia este o boală caracterizată prin tensiunea ridicată în timpul sarcinii. Această boală poate împiedica placenta să primească o cantitate potrivită de sânge şi poate reduce fluxul de oxigen către copil. Naşterea este uneori recomandată ca tratament al acestei boli. Numai în cazul preeclampsiei severe este necesară cezariana.
• Defectele congenitale pot fi şi ele o cauză pentru cezariană. Dacă un făt a fost diagnosticat cu un defect congenital, este posibilă efectuarea unei cezariene pentru a reduce alte complicaţii în timpul naşterii.
• Gemenii se pot naste pe cale vaginală în funcţie de poziţia pe care o au, greutatea estimată şi vârsta sarcinii. Sarcinile multiple, cu trei sau mai mulţi copiii, au sanse mai mici de a se termina prin naştere vaginală.
Dr. Oana Dumitrescu consideră că, înainte ca o gravidă să decidă cum va naşte, cel mai bine ar fi să discute cu medicul său şi să afle care este calea cea mai sigură pentru ca nou-născutul şi mama să fie în deplină siguranţă.
