Sonoelastografia este folosită pentru diagnosticul diferenţial între un nodul mamar benign şi un nodul mamar malign - pacienta poate astfel să evite o operaţie sau o biopsie inutilă. Această investigaţie imagistică prezintă avantaje multiple: este neinvazivă, nu iradiază deloc, este nedureroasă şi poate fi efectuată oricând, indiferent de perioada ciclului menstrual.
Articol realizat prin participarea doamnei Dr. Valentina Iordache, medic specialist chirurgie generală, competenţă în chirurgia oncologică din cadrul Institutul Sânului:
1. Care este diferenţa între ecografie şi elastografie?
Ecografia este o investigaţie imagistică folosită pentru depistarea leziunilor mamare şi se adresează mai ales femeilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 40 de ani.
Peste vârsta de 40 de ani este folosită ca metodă complementară mamografiei (pentru caracterizarea suplimentară a nodulilor).
Principiul metodei se bazează pe faptul că majoritatea tumorilor maligne (canceroase) sunt mai dure (mai puţin elastice), faţă de tumorile benigne sau faţă de ţesutul mamar normal din jur.
2. În ce situaţii trebuie combinate cele două metode imagistice?
Sonoelastografia nu se poate face fără efectuarea ecografiei standard, fiind de fapt o tehnică ecografică specială! În softul unui ecograf convenţional este încorporat un modul special, care permite măsurarea rapidă a elasticităţii zonei mamare de interes.
Sonoelastografia este folosită pentru diagnosticul diferenţial între un nodul mamar benign şi un nodul mamar malign - pacienta poate astfel să evite o operaţie sau o biopsie inutilă.
3. Ce pregătire necesită şi cum se realizează investigaţia?
Aceste investigaţii nu necesită o pregătire specială: pacienta trebuie să se dezbrace până de la brâu în sus. Se va aşeza pe spate pe masa de examinare, cu braţul ridicat deasupra capului de partea sânului ce urmează a fi examinat.
Medicul aplică gel pe baza de apă care va permite alunecarea transductorului pe piele şi eliminarea aerului dintre piele şi aparat.
Transductorul este mişcat de-a lungul zonei de examinat pentru a suprinde imaginile necesare. Pacienta simte o presiune uşoară în zona examinată, dar disconfortul este minim. Imaginile transmise vor fi stocate digital.
Când procedura s-a încheiat, pielea este curaţată de acel gel special, care nu pătează şi nu decolorează hainele. Medicul senolog analizează şi comunică pe loc rezultatele ecografiei mamare.
4. Ce interpretare presupune?
Studiile clinice au dovedit că, atunci când un nodul mamar prezintă o consistenţă mai dură, cu atât mai probabil natura sa este malignă. Pentru evaluare, este luat de referinţă ţesutul normal, iar duritatea nodulului este raportată la ţesutul glandular din jur şi este reprezentată în imagini cu ajutorul scalei de culori.
Codurile de culoare sunt reprezentate de albastrul intens - care semnifică duritate crescută, iar roşul şi verdele - sunt asociate cu nodulii moi, benigni, care prezintă elasticitate în grade diferite.
Asocieri de consistenţă de tipul aspectului stratificat albastru-verde-roşu (BGR- Blue- Green- Red) sunt caracteristice nodulilor de natura lichidiană - chisturilor cu conţinut polimorf.
Principiul metodei se bazează pe faptul că majoritatea tumorilor maligne sunt mai dure, adică nu au proprietăţi elastice faţă de tumorile benigne sau faţă de ţesutul mamar normal din jur.
Evaluarea gradului de elasticitate a ţesutului mamar se face prin intermediul unui scor numit UENO-INOH şi, astfel, se obţine unul dintre cele cinci rezultate:
1. leziune elastică
2.leziune cu elasticitate neomogenă
3. leziune elastică la periferie şi dură în centru
4. leziune dură
5. leziune şi ţesut mamar dure
5. Care sunt afecţiunile pe care le poate depista?
Sonoelastografia prezintă avantaje multiple (ca şi ecografia): este neinvazivă, nu iradiază deloc, este nedureroasă şi poate fi efectuată oricând, indiferent de perioada ciclului menstrual.
Poate fi folosită în cazul tumorilor de dimensiuni mici (sub 1 cm), crescând şansele de vindecare în faze incipiente. Poate fi efectuată la orice vârstă, de către femeile gravide, precum şi în perioada de alăptare.
Se efectuează anual, ca parte a controlului de rutină, pentru prevenirea cancerului.
Elastografia mamară completează ecografia mamară, respectiv mamografia, mai ales în cazul nodulilor aflaţi în zona „gri”, adică cu cod BI-RADS 3 şi 4 (ce nu au caracteristici tipice de benignitate sau malignitate).
Elastografia nu este indicată în cazul formaţiunilor voluminoase, în cazul evaluării zonelor postoperatorii sau în fibroze accentuate.
Elastografia s-a dovedit a fi foarte specifică în evaluarea leziunilor situate în diferite organe: sân, prostată, tiroidă, ganglionilor limfatici şi testiculele.
6. În ce situatii poate conduce la un diagnostic eronat?
Principalul dezavantaj este acela că prin creşterea presiunii aplicate asupra sânului în momentul efectuării elastografiei, este influenţată atât imaginea elastografică, cât şi scorul de elasticitate.
Pentru obţinerea unor imagini şi scoruri cât mai nealterate, trebuie aplicată o presiune uşoară şi constantă asupra sânului, ceea ce presupune experienţă şi abilitate din partea tehnicianului şi performanţele aparatului cu care se realizează sonoelastografia.
Cu toate că tehnica a evoluat foarte mult şi diagnosticul diferenţial între tumorile maligne şi benigne se face mult mai eficient, biopsia mamară cu examen histopatologic rămâne singura metodă care poate stabili cu certitudine conduita terapeutică adecvată.
7. Ce sfaturi aveţi pentru paciente?
Pacientele trebuie să vină la controalele periodice pentru a descoperi din timp eventuale afecţiuni ale sânului!
