Apelând la înregistrări ce au provenit de la microelectrozi pentru a determina amplasarea optimă a electrozilor în cadrul stimulării cerebrale profunde a nucleului subtalamic timp de 12 luni, specialiştii au observat îmbunătăţiri semnificative ale calităţii vieţii pacienţilor diagnosticaţi cu boala Parkinson, comparativ cu folosirea microelectrozilor singulari secvenţiali pentru intervenţie chirurgicală.
Cercetarea a fost publicată în Practica Clinică a Tulburărilor de Mişcare; este un studiu randomizat controlat ce a implicat 76 de pacienţi în intervalul aprilie 2009 şi decembrie 2013 din cadrul Spitalului Universităţii Oslo. 60 dintre ei au fost înscrişi în studiu, iar 55 incluşi în analiză (29 în grupul cu un singur microelectrozi şi 26 în grupul cu microelectrozi multipli).
Disconfortul corporal şi activităţile zilnice s-au îmbunătăţit semnificativ în cadrul grupului cu electrozi multipli, fără vreun efect advers observat.
Cercetătării au concluzionat că “deşi tehnicile RMN au evoluat în decursul ultimilor ani, nu vor putea oferi niciodată inforamţii electrofiziologice cu privire la zona ţintă. Astfel de informaţii sunt benefice pentru localizarea optimă a ţintei, iar concluziile indică un beneficiu obţinut în urma utilizării microelectrozilor multipli introduşi simultan în cadrul intervenţiei chirurgicale.”
Doamna doctor Bianca Nitu, medic specialist neurolog, specializata în tulburări de mişcare şi demenţe, din cadrul clinicii Neuroaxis:
Consideraţi că tratamentul cu aceşti electrozi poate fi folosit în mod concret în România? Dumneavoastră l-aţi recomanda?
Da, dacă ne referim la Stimularea cerebrală profundă (DBS) ca şi terapie în stadiile avansate ale bolii Parkinson, acest tratament este posibil şi la noi în ţară, doar că numarul pacienţilor implantaţi este mult inferior celor din alte state ale Europei sau ale lumii. DBS-ul se foloseşte cu succes în centre specializate în străinatate pentru a trata boli precum distonia, tremor esenţial, depresia etc.
Recent m-am întors de la Şcoala Internaţională de Neuromodulare în tulburări de mişcare (2nd Summer School on Neuromodulation for Movement Disorders, Wurzburg, Germania) ce a avut loc în Wurzburg, Germania, unde am avut onoarea să învăţ de la cei mai buni experţi în stimulare cerebrală profundă.
Beneficiile terapiei sunt spectaculoase, îmbunătăţind semnificativ calitatea vieţii pacientului. Sunt adepta acestui tip de tratament, doar că vreau să atrag atenţia că recomandarea şi implantarea trebuie să se facă de către specialişti în tulburare de mişcare, după o selecţie prealabilă riguroasă, într-o echipă din care trebuie să facă parte cel puţin un neurolog neurochirurg şi neuropsiholog.
Stimularea cerebrală profundă utilizează un dispozitiv mic, asemănător cu stimulatorul cardiac, pentru a transmite semnale electronice într-o zonă precisă din creier care controlează mişcarea (de exemplu, nucleul subtalamic) prin fire foarte subţiri.
Stimularea acestor zone oferă un control mai mare al simptomelor şi asupra mişcării corpului îmbunătăţind astfel semnificativ calitatea vieţii pacientului, dar DBS nu este potrivit şi nu va funcţiona pentru toată lumea, selecţia trebuie făcută de specialişti în domeniu.
Fiecare persoană are un programator şi odată ce acesta a fost programat de un specialist, programatorul poate fi ajustat pentru a da un nivel de stimulare care oferă cel mai bun control posibil al simptomelor.
Ce beneficii ar aduce în plus faţă de tratamentele folosite în mod curent?
Implantarea la candidatul potrivit poate oferi perioade mai lungi de timp fără simptome motorii, cum ar fi tremor, rigiditate şi mişcare lentă.
De asemenea, poate reduce frecvenţa şi durata mişcărilor anormale, involuntare (diskinezie) care apar adesea ca efect secundar al medicamentelor.
De asemenea, se poate reduce cantitatea de medicamente pe care o ia pacientul. DBS este reversibil deoarece neurostimulatorul poate fi oprit în orice moment şi poate fi îndepărtat dacă este necesar.
Care ar fi impedimentele folosirii sale pe termen lung şi scurt?
Cred ca impedimentul cel mai important este cel financiar. Această intervenţie chirurgicală are un cost ridicat şi de cele mai multe ori pacienţii nu îşi permit să acopere costurile. Este nevoie de susţinerea Ministerului Sănătăţii şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Cât de deschişi sau reticenţi consideraţi că ar fi pacienţii la acest tratament?
Pacienţii sunt foarte receptivi la tot ce înseamnă nou, dacă li se explică beneficiile şi potenţialele efecte adverse ale terapiei medicamentoase sau în cazul nostru al intervenţiei chirurgicale şi implantarea unui astfel de dispozitiv.
