În terapia Vojta, terapeutul aplică presiune pe zonele sau punctele de stimulare ale corpului la un pacient aflat în poziţiile de lucru, rezultatul fiind obţinerea mişcărilor şi posturilor corecte şi necesare, anume târârea reflexă şi rostogolirea reflexă.
Terapia Vojta poate fi folosită pe pacienţi de orice vârstă şi constituie o formă de psihoterapie atât pentru pacienţii cu afecţiuni locomotorii, cât şi pentru multe alte probleme, cum ar fi: asimetrie posturală la copii, atac vascular cerebral, paralizie cerebrală, sindromul de detresă respiratorie, migrene, diverse forme de paralizie a extremităţilor, diverse miopatii, probleme cu funcţiile de respiraţie, înghiţire sau mestecare (mai ales la nou-născuţi).
Articol realizat prin participarea domnului doctor Florin Lixandru, specialist kinetoterapie de la Clinica Phoenix:
Terapia Vojta a fost creată de profesorul şi neurologul ceh Vaclav Vojta între anii ’50 şi anii ’70, iniţial ca un principiu, iar ulterior ca o formă de terapie pentru copii şi adulţi cu diverse afecţiuni locomotorii. Este un tratament neuromuscular dinamic ce se bazează pe principiile locomoţiei reflexe, conceput pentru a trata pacienţii cu afecţiuni ale sistemului nervos central şi ale sistemului musculo-scheletal.
Locomoţia reflexă – baza terapiei Vojta
Folosirea terapeutica a locomoţiei reflexe are ca scop activarea tiparelor de mişcare corecte elementare la pacienţii cu afecţiuni ale sistemului nervos central sau ale sistemului locomotor, cu scopul de a restaura abilitatea pacientului de a efectua respectivele mişcări sau de a menţine postura corectă. În terapia Vojta, terapeutul aplică presiune pe zonele sau punctele de stimulare ale corpului la un pacient aflat în poziţiile de lucru, rezultatul fiind obţinerea mişcărilor şi posturilor corecte şi necesare, anume târârea reflexă şi rostogolirea reflexă.
Târârea reflexă pleacă dintr-o poziţie relaxată a pacientului, ce este aşezat în decubit ventral (întins pe burtă), în timp ce rostogolirea reflexă se poate realiza din poziţii de lucru, decubit dorsal (întins pe spate) sau decubit lateral (întins pe lateral). Odată acţionate punctele de stimulare, are loc o activare ritmică şi coordonată a întregii musculaturi scheletale şi a sistemului nervos central, rezultatul fiind activarea cel puţin parţială a mişcărilor reflexe, involuntare, pe care fiecare om le are ca instinct şi care pot fi observate inclusiv la nou-născuţi.
Prin stimularea continuă a acestor funcţii musculare instinctive se obţine la nivelul întregii musculaturi (voluntare sau involuntare) reacţii involuntare identice cu acţiunile efectuate de fiecare om în viaţa de zi cu zi atât la nivelul coloanei vertebrale, mâini, picioare şi faţă cât şi musculatură involuntară, sfinctere, intestine, organe. Profesorul Vojta pleca de la ideea că stimularea acestor mişcări instinctive duce la crearea unei noi reţele neuronale în creierul pacientului, înlocuindu-se astfel, cel puţin parţial, reţeaua blocată dintre creier şi coloană vertebrală.
Scopurile terapiei Vojta
Prin folosirea locomoţiei reflexe, se corectează anumite aspecte ale poziţiei şi mişcării pacientului, precum:
-echilibrul corpului atunci când acesta este în mişcare
-menţinerea unei poziţii corecte a corpului, neafectată de gravitaţie
-Restaurarea unor funcţii ale membrelor, precum păşitul sau apucatul, acestea redevenind accesibile pacientului.
Afecţiuni tratate cu ajutorul terapiei Vojta
Terapia Vojta poate fi folosită pe pacienţi de orice vârstă şi constituie o formă de psihoterapie atât pentru pacienţii cu afecţiuni locomotorii, cât şi pentru multe alte probleme, cum ar fi:
-Asimetrie posturală la copii
-Atac vascular cerebral
-Paralizie cerebrală
-Sindromul de detresă respiratorie
-Migrene
-Diverse forme de paralizie a extremităţilor
-Diverse miopatii
-Probleme cu funcţiile de respiraţie, înghiţire sau mestecare (mai ales la nou-născuţi)
