Statisticile de specialitate estimează că 1 copil din 40 dezvoltă un chist arahnoidian. Acest tip de chist este de patru ori mai des întâlnit în rândul băieţilor, decât a fetelor. În funcţie de mărimea, dar şi de locul unde s-a dezvoltat, chistul arahnoidian se manifestă prin dureri de cap, stări de ameţeală, senzaţie de vomă, de letargie, întârziere de dezvoltare sau probleme de vedere.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Valentin Munteanu, medic primar neurochirurgie în cadrul Ana Medical Center:
Care sunt factorii favorizanţi pentru apariţia acestui tip de chist? Ce rol joacă ereditatea?
Chistul arahnoidian este unul dintre cele mai comune chisturi de la nivelul creierului. Chistul arahnoidian este de două tipuri: primar şi secundar. Cel primar, denumit şi congenital, apare la naştere, în urma nedezvoltării parţiale a unui lob cerebral sau în urma dilatării unei cisterne arahnoidine anatomic normale a creierului. Chistul secundar apare în urma unui traumatism la nivelul capului.
Chisturile arahnoidiene sunt saculeţi cu lichid, nu tumori, şi sunt localizate între creier, măduva spinării şi membrana arahnoidă – una dintre cele trei membrane care înveleşte creierul şi măduva spinării. Studiile de specialite arată că, în cele mai multe cazuri, aceste chisturi sunt rezultatul unor malformaţii ce apar după divizarea sau ruperea inexplicabilă a membranei arahnoide.
Când trebuie să ne îngrijorăm cu privire la un astfel de chist?
Majoritatea chisturilor arahnoidiene sunt stabile şi nu necesită tratament. De regulă, aceste chisturi nu ne pun sănătatea în pericol, ele fiind cele mai frecvente leziuni de la nivelul creierului.
Statisticile de specialitate estimează că 1 copil din 40 dezvoltă un astfel de chist. Chisturilor arahnoidiene sunt de patru ori mai des întâlnite în rândul băieţilor, decât a fetelor.
Ce fel de simptome îl caracterizează?
De cele mai multe ori chisturile arahnoidiene sunt descoperite întâmplător, ele fiind asimptomatice. În unele cazuri aceste chisturi pot duce la apariţia diverselor simptome, deoarece pun presiune pe creier. În funcţie de mărimea, dar şi de locul unde s-a dezvoltat, chistul arahnoidian se manifestă prin dureri de cap, stări de ameţeală, senzaţie de vomă, de letargie, întârziere de dezvoltare sau probleme de vedere. Pubertatea precoce poate fi şi ea un semn al existenţei acestui chist.
În unele cazuri, chisturile arahnoidiene sunt asociate unor sindroame precum Sindromul Chudley-McCullough, sindromul Hunter sau sindromul Marfan, acolo unde sunt identificate mai multe semne sau simptome, asociate unuia dintre sindroame.
Majoritatea pacienţilor dezvoltă aceste simptome în primul an de viaţă sau înainte de a împlini vârsta de 20 de ani.
În ce situaţii se impune intervenţia chirurgicală şi ce complicaţii pot apărea în lipsa tratamentului?
Chistul arahnoidian poate fi depistat în urma unui CT sau a unui RMN. Odată ce a fost depistat nu se impune scoaterea lui. Pacientul va fi monitorizat şi va fi chemat periodic la control. Nu dimensiunea este cel mai important factor care ar trebui să ne îngrijoreze. Un chist arahnoidian devine periculos atunci când se rupe sau când sângerează, deoarece poate provoca un hematom intrachistic gigant. Chistul arahnoidian se tratează chirurgical. Operaţia se face prin fenestraţie-deschiderea chistului sau prin drenaj chistoperitoneal cu valvă.
