Cauzele pentru care apare hidrosadenita sunt anumiţi factori, precum microtraumatisme locale- epilarea- sau utilizarea deodorantului, care duc la astuparea canalului de excreţie al glandei sudoripare.
În cazurile în care boala recidivează se recomandă evacuarea abceselor, excizia acestora în profunzime (în regiunea axilară), efectuarea culturii din plagă şi un autovaccin, pentru a scădea semnificativ rata de recidivă.
Articol realizat prin participarea doamnei doctor Marina Dumitraş, doctor în medicină, medic primar chirurg independent, competenţe de ultrasonografie
Hidrosadenita reprezintă inflamarea unei glande sudoripare la nivelul regiunii axilare. Categoriile de persoane predispuse acestei boli sunt reprezentatate de către bărbaţi, în mod special, pacienţii obezi şi cei cu un fir de păr tare, puternic.
Cauzele sunt anumiţi factori, precum microtraumatisme locale- epilarea- sau utilizarea deodorantului, care duc la astuparea canalului de excreţie al glandei sudoripare. Atunci când glanda nu îşi mai poate evacua conţinutul, se suprainfectează şi se transformă într-o hidrosadenită abcedată.
Simptomele sunt următoarele: locul în care glanda este obstruată devine cald, roşu, pulsatil, dureros
la palpare, iar inflamaţia se poate extinde şi la nivelul braţului. La palpare în regiunea axilară se pot simţi ganglioni inflamaţi. Zonele cele mai predispuse pentru această afecţiune sunt cele în care transpirăm excesiv (putem lua ca exemplu: regiunea axilară, ano-genitală şi rareori pielea scalpului).
Diagnosticul diferenţial este relativ uşor de realizat în funcţie de zona afectată. În zona axilară şi ano-genitală orice abces este definit drept o hidrosadenită abcedată.
Diagnosticul se face pe baza examenului clinic: zonă tulegiată, roşie, cu sau fără orificiu de fistulizare prin care se scurg secreţii- puroi, extrem de sensibilă la atingere, caldă, dureroasă, pulsatilă. Ecografia de părţi moi ne asigura o sensibilitate de 100% a diagnosticului.
Tratamentul hidrosadenitei este complex. În primă fază se instituie tratament medicamentos: antibiotice, antiinflamatorii, aplicaţii locale de gheaţă pentru delimitarea colecţiei.
Ulterior, tratamentul chirurgical este reprezentat de incizie şi de evacuarea abcesului axilar constituit.
Există şi cazuri în care boala recidivează, fiecare episod inflamator lăsând în urmă zone extinse de fibroză cu traiecte de fistulizare tegumentară. Pentru aceste cazuri se recomandă evacuarea abceselor, excizia acestora în profunzime (în regiunea axilară), efectuarea culturii din plagă şi un autovaccin,
pentru a scădea semnificativ rata de recidivă.
Tratamentul chirurgical este reprezentat de incizie, debridare, lavaj în momentul în care avem de-a face cu o hidrosadenită abcedată. Trebuie curăţată cavitatea de abces şi răcită pentru ca ulterior să facem o excizie la rece a cavităţii restante.
Recoltarea din plagă şi însămânţarea puroiului pe un mediu de cultură este neapărat necesară pentru a stabili germenele implicat în apariţia acestei colecţii purulente. Antibiograma ne spune ce germene avem în plagă şi la ce antibiotic este sensibil.
În lipsa tratamentului chirurgical şi antibiotic ţintit, riscul de recidivă este foarte mare pentru ca nu putem steriliza colecţia. Acel germene nu răspunde la orice antibiotic administrat pacientului, ci doar la cel recomandat de antibiogramă. Riscul de recidivă este foarte mare, şi atunci când nu desfacem cavitatatea de abces complet, şi mai ales traiectele ei de fistulizare (sunt ca nişte tunele) profunde.
În lipsa tratamentului eficient riscul este de a disemina infecţia, de a se extinde iniţial la un membru (mâna, picior), apoi să se generalizeze şi să determine chiar şi stare septică şi deces.
