Diagnosticul cert de sinuzită nu se poate pune doar pe anamneză şi examenul clinic ORL. Pentru aceasta este nevoie şi de investigaţii paraclinice. Acestea sunt: endoscopia nazală sau fibroscopia nazală, radiografia sinusală, computer tomograf de sinusuri paranazale, RMN sinusuri paranazale. Computerul tomograf este cel mai relevant în a pune diagnosticul cert al unei sinuzite acute sau cronice, al localizării infecţiei intrasinusale şi al modificărilor mucoasei.
Sinusurile sunt cavităţi ascunse, slab vascularizate la care ajunge greu un medicament. De aceea, tratamentul unei sinuzite este complex. În cele mai multe cazuri se administrează un antibiotic, plus un mucolitic care ajută la drenarea în exterior a secreţiilor adunate în sinusuri. De asemenea, tratamentul mai include şi un antihistaminic, care va ajuta la scăderea inflamaţiei mucoasei, precum şi un tratament local de desfundare a nasului.
Articol realizat prin participarea doamnei doctor Ana Maria Apostol, medic primar ORL, competenţă Chirurgie endoscopică, Audiologie, Chirurgie ORL pediatrică pe care o puteţi găsi la adresa www.alertaorl.ro:
Sinuzita este inflamaţia mucoasei din interiorul unor cavităţi pline cu aer care se află în lateralul nasului, în spatele nasului şi al ochilor. Avem 8 astfel de cavităţi aerice: 2 sinusuri maxilare situate în lateralul nasului, 2 sinusuri etmoidale situate ca arie de protecţie între rădăcina nasului şi unghiul intern al ochiului, 2 sinusuri frontale situate deasupra ochilor şi 2 sinusuri sfenoidale situate în spatele nasului şi al ochilor.
Aceste sinusuri au multiple funcţii: mucoasa care le tapetează are rolul de a purifica, umidifica şi încălzi aerul care intră din nas la nivelul lor. De asemenea, datorită conţinutului lor în aer, au rolul şi de a echilibra greutatea capului, uşurându-l.
Aerul intră prin nas în sinusuri şi dacă acesta este plin de germeni (virusuri, bacterii), iar imunitatea noastră este slăbită, poate să infecteze mucoasa nazală şi sinusală. Drept urmare mucoasa se va congestiona, se va “umfla” şi va exterioriza o secreţie care la debut va fi seroasă, catarală, transparentă, dar în câteva zile această secreţie se va transforma în una vâscoasă, alb-gălbuie, galben-verde, din cauza suprainfectării cu bacterii aerobe şi anaerobe.
Deci sinuzita (de fapt, rinosinuzita - inflamarea mucoasei nazale şi sinusale, în acelaşi timp) se va manifesta în primul rând prin apariţia acestor secreţii la nivelul nasului care se vor exterioriza în afară (nasul va curge) sau în interior (se vor prelinge pe peretele posterior al faringelui şi le vom simţi ca pe un nod în gât). Pe lângă acest simptom, sinuzita se va mai manifesta şi cu nas înfundat, durere moderată facială la nivelul ariilor de proiecţie a sinusurilor, mici sângerări nazale, dureri în gât şi, uneori, febră.
Acestea sunt semnele clinice care pot apărea într-o sinuzită care pot fi vizualizate la un examen clinic ORL. Dar diagnosticul cert de sinuzită nu se poate pune doar pe anamneză şi examenul clinic ORL. Pentru aceasta este nevoie şi de investigaţii paraclinice. Acestea sunt: endoscopia nazală sau fibroscopia nazală, radiografia sinusală, computer tomograf de sinusuri paranazale, RMN sinusuri paranazale.
Computerul tomograf este cel mai relevant în a pune diagnosticul cert al unei sinuzite acute sau cronice, al localizării infecţiei intrasinusale şi al modificărilor mucoasei. Astfel el va determina clar în ce fază este sinuzita, unde este localizată, dacă este afectat doar un sinus sau toate şi dacă este doar lichid sau s-a îngroşat mucoasa şi s-au format şi formaţiuni polipoidale în interior (cel mai probabil pe fond alergic).
După cum spuneam la început, sinuzita este o infecţie virala la început şi apoi bacteriană a mucoasei care tapetează sinusurile. De aceea, daca nu tratăm până la capăt această infecţie “ascunsă” (sinusurile sunt ascunse, ele se pot vedea doar prin investigaţiile paraclinice enumerate mai sus), ea poate trena mult timp, săptămâni sau chiar luni de zile. Timp în care vor persista secreţiile permanente vâscoase în nas, în gât şi un nas înfundat şi durere moderată facială.
Sinusurile sunt cavităţi ascunse, slab vascularizate la care ajunge greu un medicament. De aceea, tratamentul unei sinuzite este complex. În cele mai multe cazuri se administrează un antibiotic (cel puţin 10 zile), plus un mucolitic care ajută la drenarea în afară a secreţiilor adunate în sinusuri. De asemenea, tratamentul mai include şi un antihistaminic, care va ajuta la scăderea inflamaţiei mucoasei, precum şi un tratament local de desfundare a nasului. Şi să nu uităm de igiena nazală cât de des se poate, de suflatul nasului şi spălatul lui pentru a putea drena tot timpul puroiul adunat în nas şi sinusuri.
Am decis că este nevoie de antibiotic în cele mai multe cazuri pentru că în nas oricum staţionează permanent bacterii pe care noi încercăm să le ţinem “la distanţă”, să nu intre în sânge. Dar când ne scade imunitatea, acestea se vor multiplica şi se vor extinde şi la nivelul sinusurilor. De aceea trebuie administrat antibiotic în orice episod acut sau subacut.
Complexitatea tratamentului se decide şi în funcţie de momentul prezentării pacientului la doctor: dacă vine în primele zile de apariţie a simptomelor clinice, putem să ne rezumăm la mai puţine medicamente orale şi eventual un tratament locoregional (inclusiv antibiotic administrat local prin aerosoli), iar tratamentul va dura câteva zile.
Dacă pacientul vine târziu la doctor (la 2-3 săptămâni de la apariţia primelor simptome), modificările mucoasei vor fi deja bine constituite şi prin urmare va fi mai greu să le tratăm. Atunci, în mod clar, pacientul va necesita antibioterapie orală cel puţin 10 zile, plus restul schemei de tratament.
Totuşi, există şi pacienţi care consideră că nu este necesar să meargă la doctor pentru că se “descurcă” ei singuri acasă. Pentru aceştia aş vrea să subliniez complicaţiile care pot apărea în cadrul unei sinuzite: infecţia sinusală se va extinde spre ochi, spre dinţi şi faringe, spre creier, le va invada şi le va infecta. De aici apar: durerea de cap sau facială moderată dar non-stop, nasul înfundat, tuse seacă datorată secreţiilor posterioare care se vor prelinge din spatele nasului pe gât şi durere de gât.
Şi la copii poate apărea această afecţiune. Nu ne naştem cu sinusuri, acestea se vor dezvolta în timp după vârsta de 3-4 ani. Mai întâi apar sinusurile maxilare, apoi cele etmoidale, urmate de cele frontale la 7-8 ani şi cele sfenoidale pe la 10 ani. Prin urmare, după vârsta de 5 ani, dacă apar secreţii purulente care înfundă total nasul, ne putem imagina că acele secreţii sunt şi în sinusuri şi putem să punem şi la copii diagnosticul de RINOSINUZITĂ. Prin urmare, simptomele clinice, examenul clinic, investigaţiile paraclinice, precum şi tratamentul vor fi la fel ca şi în cazul adulţilor.
