Migrena are o componentă genetică importantă; dacă unul dintre părinţi suferă de această boală, riscul copilului să o moştenească este de 4 ori mai mare decât în populaţia generală, iar dacă o au ambii părinţi, riscul creşte de 6 ori. De asemenea, apare de trei ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi (18% faţă de 6%), cele mai predispuse fiind femeile cu vârsta între 20 şi 55 de ani. Pentru stabilirea tratamentului corespunzător este important de diferenţiat tratamentul din acut cu cel de prevenţie.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Bogdan Pană, medic neurolog la Centrul Medical Emerald:
Care sunt principalele cauze de apariţie ale migrenelor? Există factori predispozanţi?
Migrena are o componentă genetică importantă, dacă unul dintre părinţi suferă de această boală, riscul copilului să o moştenească este de 4 ori mai mare decât în populaţia generală, iar dacă o au ambii părinţi, riscul creşte de 6 ori.
Sunt mai mulţi factori care pot decalanşa o migrenă: alimente care conţin tiramină (brânzeuri maturate, ciocolata, roşiile), vinul roşu, aditivii alimentari (aspartam, glutamat de sodiu), somnul insuficient, depresia, efortul fizic intens, unele medicamete (vasolidatatoare, anticoncepţionale).
Care sunt categoriile de persoane expuse?
Migrena apare de trei ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi (18% faţă de 6%), cele mai predispuse fiind femeile cu vârsta între 20 şi 55 de ani.
Un risc suplimentar îl au persoanele care lucrează la birou, lumina monitorului putând provoca un atac migrenos. De asemenea, sărirea peste micul dejun, munca peste 10 ore pe zi sau turele de noapte sunt factori de risc.
Ce implică un diagnostic exact al migrenelor (ce teste, proceduri)?
În diagnosticul migrenei un rol deosebit de important îl au anamneza (discuţie despre simptomatologia şi istoricul pacientului) şi examenul neurologic amănunţit. De cele mai multe ori, dacă anamneza este sugestivă pentru migrenă, iar examenul neurologic este în limite normale, nu sunt necesare alte teste.
Dacă apar aşa-numitele “steaguri roşii” (debut al cefaleei peste vârsta de 40 de ani, durere extremă “în lovitură de trăsnet”, dacă cefaleea şi-a schimbat caracterul în ultima perioadă, dacă pacientul se ştie cu o altă patologie sistemică etc.) sau semne neurologice care să îi atragă atenţia medicului, acesta poate recomanda continuarea investigaţiilor prin imagistică (RMN, CT), analize de laborator din sânge sau din lichidul cefalorahidian.
Care sunt modalităţile de tratament utilizate în prezent şi ce efecte adverse presupun?
Se încearcă în primul rând prevenţia migrenei, prin evitarea factorilor declanşatori. Pentru a putea fi mai uşor identificaţi aceşti factori, se recomandă pacientului să ţină un calendar al durerii în care să îşi noteze date referitoare la intensitatea şi durata cefaleei şi observaţii cu privire la alimentaţie, nivelul de efort fizic/psihic din ziua respectivă.
Apoi se foloseşte tratamentul medicamentos sau/şi tratamente non-farmacologice cum sunt biofeedback-ul, stimularea magnetică transcraniană, stimularea electrică transcutanată a nervului trigemen. În studiile clinice, diferite tratamente non-farmacologice au obţinut rezultate asemănătoare cu cele ale tratamentului medicamentos. Se poate utiliza de asemenea şi medicina complementară şi alternativă.
Este important de diferenţiat tratamentul din acut (în timpul durerii de cap), cu cel de prevenţie (recomandat persoanelor care au episoade frecvente de migrenă sau o durată şi intesitate mare a acestora).
În acut de primă intenţie sunt antialgicele uzuale: aspirină, paracetamol, AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) sau combinaţii medicamentoase (de exemplu aspirină+paracetamol+cafeină) care sunt mai eficiente decât medicamentele luate separat, dar care administrate timp îndelungat pot produce cefalee de abuz medicamentos. O clasă specială de medicamente, recomandate atunci când antialgicele uzuale nu sunt eficiente, este cea a triptanilor. Acestea sunt vasoconstrictoare şi nu pot fi administrate pacienţilor cu boli cardiace sau hipertensiune arterială.
Preventiv se recomandă: betablocante (risc de hipotensiune si de bradicardie), antidepresive (somnolenţă excesivă, constipaţie) sau antiepileptice (creştere în greutate, căderea parului). Injecţiile cu toxină botulinică pot ameliora simptomatologia pacienţilor cu migrenă cronică, însa au un cost ridicat şi trebuie repetate la interval de 2-3 luni.
Ce modalităţi moderne de tratament pentru migrene există şi care sunt avantajele pe care le oferă?
Având în vedere ca migrena este prima cauză de dizabilitate la persoane cu vârsta până în 50 de ani, în utima perioadă s-a studiat foarte mult această patologie şi au apărut mai multe opţiuni terapeutice pentru pacienţi:
- Stimularea magnetică transcraniană: se efectuează prin trimiterea de unde electromagnetice către creier cu ajutorul unui dispozitiv. De obicei, având în vedere că aparatul este greu şi voluminos, terapia se face doar în cabinetul medicului şi este eficientă în tratarea mai multor patologii. De aproximativ 5 ani a fost lansat şi un dispozitiv portabil de stimulare magnetică pentru tratarea migrenelor, acesta fiind eficient la aproximativ un sfert dintre pacienţi.
- O alta variantă, mai eficientă, este stimularea nervoasă transcutanată a nervului trigemen; acest nerv este implicat în majoritatea durerilor de cap. Designul specific al dispozitivului îi permite să ia contact cu terminaţiile nervoase ale celei mai importante ramuri ale nervului acţionând asupra sistemului nervos central, la nivelul căruia restabileşte un metabolism normal, ceea ce duce la o îmbunătăţire a pragului de declanşare a migrenei.
Ce complicaţii pot cauza migrenele în lipsa tratamentului corect?
Migrena, desi este o boală care afectează grav calitatea vieţii pacienţilor, este o cefalee primară, care nu este cauzată de o altă boală şi nu dă complicaţii.
În cazuri rare se poate instala statusul migrenos în care durerea este severă, durează mai mult de 72 de ore şi de obicei necesită internare.
Există, de asemenea forme de migrenă care pot mima un accident vascular, iar în cazuri foarte rare chiar pot provoca un accident vascular cerebral.
