Un nou studiu efectuat pe şoareci sugerează că un consum moderat de proteine ar putea fi cel mai favorabil sănătăţii metabolice.
În cadrul studiului, punctul ideal pentru un consum moderat de proteine a fost între 25% şi 35% din dieta zilnică a şoarecilor.
Persoanele în vârstă au nevoie de mai multe proteine din cauza faptului că organismul nu mai este capabil să proceseze eficient acest macronutrient.
Pe măsură ce creştem, ajungem la maturitate şi îmbătrânim, corpul nostru este ocupat cu sarcini diferite. Nevoile nutriţionale ale unei persoane se schimbă pe măsură ce aceasta trece prin viaţă, din copilărie până la vârsta adultă.
Pe măsură ce oamenii de ştiinţă încearcă să prelungească durata de viaţă sănătoasă umană, fără boli grave, ei au sperat să identifice echilibrul optim de macronutrienţi care promovează o stare de sănătate bună în fiecare etapă a vieţii.
Un nou studiu efectuat pe şoareci investighează rolul proteinelor în diferite etape ale vieţii.
Specialiştii spun că, este important să consumăm proteine dintr-o serie de surse, fie că sunt vegetale sau animale.
Astfel, recentul studiu constată că, un consum într-o cantitate moderată de proteine la tinereţe şi la vârsta mijlocie ar putea fi cheia unei bune sănătăţi metabolice.
Autorii studiului au hrănit şoareci tineri (de 6 luni) şi de vârstă mijlocie (de 16 luni) cu diete cu diferite niveluri de proteine timp de două luni.
Dieta animalelor a fost formată din proteine în procente de 5%, 15%, 25%, 25%, 35% sau 45%. Cantităţile moderate identificate în cadrul studiului au fost de 25% şi 35%.
Toţi şoarecii au ţinut post timp de trei ore înainte de a le fi recoltate probe pentru analiza ţesuturilor.
La şoareci, o dietă săracă în proteine a dus la dezvoltarea ficatului gras, iar şoarecii de vârstă mijlocie au prezentat niveluri mai ridicate de lipide, sau grăsimi, în sistemul lor decât şoarecii mai tineri.
Dietele cu conţinut moderat de proteine au redus nivelul lipidelor şi al glicemiei la şoareci.
Studiul a fost publicat în Geroscience.
Importanţa consumului de proteine
Proteinele sunt esenţiale în toate etapele vieţii. Cuvântul „proteină" derivă din cuvântul grecesc proteios, care înseamnă „primul" sau „primar", ceea ce reflectă statutul său de prim rang în nutriţia umană, spun specialiştii.
„Atunci când suntem în creştere, proteinele ne oferă elementele de bază (aminoacizi) pentru a face noi oase, piele, dinţi, muşchi etc", explică dr. Stuart Phillips de la universitatea McMaster, din Canada, importanţa proteinelor.
Practic, fiecare ţesut are nevoie de proteine pentru a creşte. Odată ce am ajuns la maturitate, proteinele furnizează în continuare elemente esenţiale - nu sunt pentru creştere, ci pentru a înlocui proteinele care se transformă (se descompun).
În Statele Unite, doza zilnică necesară (DZN) de 0,8 grame de proteine pe kilogram de greutate corporală este cu mult inferioară nevoilor reale ale organismului, spun specialiştii.
Această cifră reprezintă doar cantitatea necesară de proteine pentru a evita malnutriţia, nu şi cantitatea necesară pentru a promova o stare de sănătate bună, menţionează ei.
Cât de multe proteine?
Conner Middlemann de la Modern Mediterranean, spune că DZN face parte dintr-o perioadă în care studiile privind echilibrul de nitrogen, care nu mai sunt considerate valabile, au stat la baza unor astfel de recomandări.
Ea spune că nevoile nutriţionale pot fi mai bine înţelese folosind tehnica Indicatorului de oxidare a aminoacizilor (IAAO).
Tehnica IAAO, spune Middlemann, oferă o recomandare zilnică mai rezonabilă. Aceasta sugerează că 1,2 grame de proteine pe kilogram de greutate corporală este adecvată pentru bărbaţii tineri sănătoşi, bărbaţii mai în vârstă şi femeile mai în vârstă.
Diferenţa dintre cele două recomandări este semnificativă.
DZN pentru o persoană de 150 de kilograme este de 54 g de proteine pe zi, în timp ce, conform măsurătorii IAAO, aceasta ar creşte la 81 g de proteine.
Se pot consuma prea multe proteine?
„Avem o capacitate mare de a digera şi absorbi proteinele, aşa că nu sunt sigur că se poate consuma atât de mult încât să fie prea mult", a explicat dr. Phillips.
El a menţionat că unii specialişti sugerează că un exces de proteine poate duce la probleme renale şi osoase, „dar acestea sunt în mare parte dezminţite".
„În cea mai mare parte, proteinele sunt relativ egale, dar o axiomă adevărată este că proteinele de origine animală sunt de o calitate mai bună decât cele de origine vegetală", a menţionat dr. Phillips, adăugând însă că „majoritatea studiilor arată că această diferenţă este probabil destul de mică".
De la şoareci la oameni
În ceea ce priveşte relevanţa studiului, respectiv dacă aceste rezultate pot fi transferate la oameni dr. Phillips spune că „este greu de ştiut, dar, ca mamifere cu viaţă scurtă, şoarecii pot fi un indicator pentru oameni, deşi mare parte din ceea ce se observă la şoareci s-ar putea să nu fie uşor de transpus şi la oameni".
Specialiştii consideră totuşi că studiul are valoare.
„Chiar dacă acesta este un studiu pe şoareci, îmi întăreşte opinia că majoritatea dintre noi - în special cei peste 50 de ani - ar putea beneficia dacă am obţine aproximativ 25% din energia pe care o consumăm din proteine. Aceasta este semnificativ mai mult decât consumă în prezent americanul mediu", spune medicul.
„Unii oameni au nevoie de chiar mai multe proteine", cred specialiştii.
O atenţie deosebită o au persoanele care practică antrenamentul de rezistenţă.
Pentru a maximiza masa slabă, cantitatea medie necesară, a spus ea, „este de aproximativ 1,6 grame pe kilogram de greutate corporală, iar „unele persoane pot avea nevoie de 2,2 g/kg sau mai mult".
Pentru persoanele care doresc să ardă grăsimile, şi, în acelaşi timp, să păstreze muşchii, 1,6 până la 2,4 grame pe kilogram pot fi de ajuns, menţionează ea.
Proteinele la bătrâneţe
În timp ce studiul constată că un aport moderat de proteine poate fi optim pentru persoanele tinere şi de vârstă mijlocie, persoanele în vârstă au nevoie de mai multe proteine, crede specialistul.
„Sarcopenia este principala cauză a fragilităţii legată de vârstă, şi este asociată cu un risc mai mare de dizabilităţi, căderi, fracturi, nevoia de a merge la un azil de bătrâni, spitalizare şi deces prematur", spune ea.
Aceasta apare odată cu pierderea musculară legată de vârstă, variind „oriunde între 0,5% şi 2% din masa musculară totală în fiecare an, începând în jurul vârstei de 50 de ani (deşi la persoanele care sunt în mare parte inactive, poate începe chiar mai devreme)".
Dr. Middlemann a precizat că unii dintre clienţii săi au reuşit să-şi crească „masa musculară, sănătatea cardio-metabolică şi calitatea generală a vieţii" consumând între 25 şi 35 de grame de proteine la fiecare masă şi practicând antrenamente de rezistenţă.
