Oamenii de ştiinţă au identificat un circuit cerebral afectat la copiii cu autism, implicat în apariţia dificultăţilor de atenţie în stadiile incipiente ale dezvoltării. Această descoperire leagă direct disfuncţiile neuronale de dificultăţile sociale şi deschide calea către intervenţii comportamentale ţintite, cu potenţial de a îmbunătăţi semnificativ dezvoltarea cognitivă.
Descoperirea a fost realizată de o echipă de cercetători de la Universitatea din Geneva (UNIGE), Elveţia, care au identificat o cale neuronală afectată la copiii cu tulburări de spectru autist (TSA). Aceasta le limitează abilitatea de a-şi redirecţiona rapid atenţia către diferiţi stimuli din mediul înconjurător, influenţând negativ dezvoltarea socială încă din primii ani de viaţă.
Utilizând modele animale precum şi imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN) la copii mici, studiul a evidenţiat faptul că activitatea acestui circuit neuronal are valoare predictivă pentru performanţele cognitive şi poate sta la baza unor intervenţii precoce eficiente.
Încă de la naştere, supravieţuirea umană depinde de capacitatea de a relaţiona cu ceilalţi. Această abilitate, esenţială pentru o dezvoltare sănătoasă, pare să fie afectată devreme la copiii cu autism, care demonstrează, încă din primul an de viaţă, o atenţie diminuată faţă de stimuli sociali proveniţi din mediul înconjurător.
Pentru a înţelege baza neurobiologică a acestui proces, echipa UNIGE a analizat şi corelat date provenite din studii clinice şi preclinice.
Cercetătorii au descoperit o disfuncţie într-o cale de comunicare între două regiuni cerebrale, care afectează abilitatea creierului de a-şi redirecţiona rapid atenţia - un proces cheie pentru interpretarea interacţiunilor sociale.
Descoperirile, publicate luna aceasta în revista Molecular Psychiatry, oferă noi perspective pentru diagnosticarea timpurie şi pentru dezvoltarea unor strategii terapeutice mai bine direcţionate.
„Absenţa genei Shank3 - implicată frecvent în cazurile de autism la oameni - determină la şoareci un comportament social alterat, manifestat prin dificultăţi de orientare către alţi indivizi, asemănător cu cel observat la copiii cu autism”, a explicat Marie Schaer, conferenţiar la Departamentul de Psihiatrie al UNIGE şi autor principal al studiului.
În cercetările anterioare, echipa identificase o cale de comunicare neuronală responsabilă de transmiterea informaţiilor între coliculul superior – o structură cerebrală legată de orientare, în special socială – şi aria tegmentală ventrală, secretoare de dopamină, asociată cu sistemul de recompensă.
„Acum, am reuşit să demonstrăm, folosind modelul nostru de şoarece cu TSA, că lipsa sincronizării neuronale în coliculul superior perturbă comunicarea între aceste două zone cerebrale, ducând la deficite de orientare şi comportament social”, notează ea.
Experimentele au fost realizate in vivo cu ajutorul unor microscoape miniaturizate, care permit monitorizarea activităţii neuronale la animale în mişcare.
Pentru a valida acestă ipoteză la oameni, echipa a dezvoltat un protocol original pentru obţinerea imaginilor RMN, fără sedare, la copiii cu vârste între 2 şi 5 ani, în condiţiile în care este foarte dificil pentru un copil atât de mic să stea nemişcat 30 de minute într-un aparat RMN.
„Am dezvoltat un protocol de obişnuire, am amenajat spaţiul RMN, şi am lucrat strâns cu familiile pentru a crea condiţiile ideale ca micuţii să adoarmă - ceea ce a funcţionat excelent în peste 90% dintre cazuri, astfel că am reuşit să obţinem imagini ale creierului de foarte bună calitate”, a menţionat prof. Camilla Bellone, de la Departamentul de Neuroştiinţe din cadrul Facultăţii de Medicină a UNIGE.
Cercetătorii au constatat că modificările identificate la şoareci au fost identice la copii. Mai mult, gradul de conectivitate în acest circuit cerebral permite predicţia dezvoltării cognitive în anii următori.
Chiar dacă în prezent nu este posibilă o intervenţie directă asupra acestui circuit cerebral, rezultatele studiului pot ghida intervenţii timpurii ce urmăresc dezvoltarea abilităţii copilului de a-şi redirecţiona eficient atenţia între diferiţi stimuli.
O metodă intensivă, dezvoltată în Statele Unite şi utilizată şi în Geneva - care presupune 20 de ore de terapie pe săptămână timp de doi ani - şi-a dovedit deja eficienţa: cu intervenţie timpurie, copiii câştigă în medie 20 de puncte IQ, iar 75% dintre ei pot fi educaţi la şcoli obişnuite.
