Boala Parkinson afectează mai mult de 10 milioane de persoane din întreaga lume, iar cazurile sunt aşteptate să crească odată cu îmbătrânirea populaţiei. Deşi cauzele exacte rămân neclare, cercetătorii cred că boala este produsă de o combinaţie de factori genetici şi de mediu. Un studiu recent a constatat că persoanele care au luat mai multe cursuri de antibiotice cu penicilină au avut un risc modest mai mic de a dezvolta boala Parkinson, o constatare surprinzătoare despre care cercetătorii spun că subliniază relaţia complexă dintre bacteriile din tractul digestiv şi sănătatea creierului.
Studiul, publicat în numărul din octombrie al revistei Parkinsonism & Related Disorders, a analizat dosarele medicale a peste 93.000 de persoane din Regatul Unit.
Cercetătorii au descoperit că cei care au primit cinci sau mai multe cursuri de antibiotice cu penicilină în cei cinci ani dinaintea diagnosticului au avut un risc cu aproximativ 15% mai mic de Parkinson, comparativ cu cei care nu au luat antibiotice.
„Am găsit o relaţie inversă doză-răspuns între numărul de cursuri de penicilină şi riscul de boală Parkinson pe mai multe durate”, a declarat dr. Gian Pal, neurolog la facultatea de medicină a Universităţii Rutgers şi autor principal al studiului, într-un comunicat. „Acest lucru a fost neaşteptat şi contrastează cu unele studii anterioare”, a indicat el.
Descoperirile se adaugă la tot mai multe dovezi conform cărora trilioanele de microbi care trăiesc în tractul digestiv uman ar putea juca un rol în boala Parkinson, o tulburare progresivă a creierului care afectează mişcarea şi echilibrul.
Unii cercetători cred că inflamaţia sau toxinele provenite de la anumite bacterii intestinale ar putea contribui la dezvoltarea bolii.
„Există ideea că boala începe în intestin şi că inflamaţia din intestin poate face intestinul mai permeabil şi permite toxinelor sau inflamaţiei să urce spre creier prin nervul vag”, a precizat dr. Pal.
Pentru a investiga legăturile potenţiale dintre bacteriile intestinale şi Parkinson, cercetătorii au examinat fişele medicale anonime dintr-o bază de date extinsă din Regatul Unit. Ei au comparat 12.557 de persoane diagnosticate cu Parkinson cu 80.804 persoane similare fără această boală.
În plus faţă de riscul redus asociat cu utilizarea penicilinei, studiul a constatat că persoanele care au luat două sau mai multe cursuri de medicamente antifungice în cei cinci ani dinaintea diagnosticării au avut un risc cu aproximativ 16% mai mare de Parkinson.
Acest lucru s-a aliniat cu concluziile unui studiu finlandez anterior.
Cu toate acestea, autorii spun că asociaţiile au fost relativ mici şi nu ar trebui să influenţeze deciziile medicale.
„Asociaţiile sunt toate foarte uşoare, deci nu ar trebui să influenţeze deciziile privind momentul utilizării antibioticelor sau antifungice”, a spus el.
„Importanţa studiului este că vorbeşte despre ideea că ceva ce se întâmplă în microbiomul intestinal ar putea influenţa boala Parkinson”, a clarificat el.
Studiul are limitări, cum ar fi incapacitatea sa de a ţine cont de alte comportamente care afectează bacteriile, cum ar fi regimul alimentar al pacientului. Cu toate acestea, autorii spun că rezultatele susţin continuarea investigaţiilor privind modul în care microbii intestinali ar putea influenţa riscul de Parkinson.
„Faptul că un medicament administrat doar pentru câteva zile poate modifica uşor microbiomul şi riscul de Parkinson - pentru mine, acest lucru este un argument mai puternic decât faptul că microbiomul este implicat”, a precizat cercetătorul.
Boala Parkinson este diagnosticată în principal pe baza simptomelor, deoarece nu există un test de laborator definitiv.
Autorii vor investiga în continuare dacă anumite ciuperci sau bacterii din intestin sunt asociate cu riscul de Parkinson.
„Ar fi util să înţelegem mai bine care este compoziţia antifungică din intestin - care nu a fost explorată foarte bine - şi să vedem dacă acest lucru este util pentru a distinge pacienţii cu Parkinson de cei care nu suferă de Parkinson”, a mai precizat dr. Pal.
De asemenea, cercetătorii speră să determine dacă modificarea nivelului anumitor microbi intestinali ar putea reduce riscul de Parkinson sau ar putea modifica evoluţia bolii la persoanele deja diagnosticate.
