La persoanele cu scleroză multiplă progresivă primară (SM), un nou studiu nu a constatat nicio diferenţă în ceea ce priveşte perioada de timp până la agravarea handicapului între persoanele care iau anumite medicamente şi cele care nu primesc tratament.
Studiul a fost publicat în ediţia online de miercuri a Neurology, revista medicală a Academiei Americane de Neurologie.
În cazul sclerozei multiple, sistemul imunitar al organismului atacă mielina, substanţa albă, grasă, care izolează şi protejează fibrele nervoase. Persoanele cu scleroză multiplă progresivă primară prezintă o depreciere constantă. Aproximativ 10 până la 15% dintre persoanele cu această boală au acest tip de scleroză multiplă.
Studiul a analizat rituximab şi ocrelizumab, terapii de perfuzie cu anticorpi monoclonali anti-CD20 care vizează o proteină numită CD20, prezentă pe unele celule albe din sânge numite celule B. Se crede că eliminarea acestor celule din fluxul sanguin reduce inflamaţia şi leziunile care pot apărea la nivelul mielinei.
Medicamentul ocrelizumab este aprobat în Uniunea Europeană şi Statele Unite pentru scleroza multiplă progresivă primară şi pentru persoanele cu recidive, în timp ce rituximab este autorizat pentru alte boli, cum ar fi artrita reumatoidă şi prescris off label (în afara etichetei) pentru SM.
„Scleroza multiplă este o boală invalidantă, astfel încât tratamentele care încetinesc progresia către o invaliditate mai gravă sunt extrem de necesare”, a declarat într-un comunicat autoarea studiului dr. Laure Michel, de la Universitatea Rennes din Franţa.
Terapiile anti-CD20 sunt prescrise pe scară largă, în parte pentru că există puţine tratamente alternative.
„Cu toate acestea, studiul nostru sugerează că este posibil ca acestea să nu încetinească agravarea handicapului pentru persoanele cu scleroză multiplă progresivă primară”, a precizat ea,
Studiul a implicat 1.184 de persoane cu scleroză multiplă progresivă primară care aveau o vârstă medie de 56 de ani. Acestea nu au luat medicamente pentru scleroză multiplă în cei doi ani anteriori studiului.
În cadrul studiului, 295 de persoane au fost tratate cu rituximab, 131 au fost tratate cu ocrelizumab şi 728 au fost netratate. Acestea au fost urmărite, în medie, timp de patru ani.
Nivelul de handicap al participanţilor a fost măsurat pe o scară cu scoruri cuprinse între zero, însemnând lipsa simptomelor, şi 10 puncte, însemnând decesul din cauza sclerozei multiple. La începutul studiului, toţi participanţii aveau un scor de 6,5 sau mai mic.
Cercetătorii au măsurat apoi cât timp le-a luat pacienţilor să avanseze până la prima evoluţie confirmată a handicapului. Pentru cei al căror scor a fost mai mic de 5,5 la începutul studiului, avansarea cu un punct pe scară a fost considerată progres în ceea ce priveşte dizabilitatea. În cazul în care scorul lor a fost de 5,5 sau mai mult, avansarea cu 0,5 puncte pe scală a reprezentat progresia handicapului.
După ajustarea posibilelor diferenţe dintre grupurile tratate şi cele netratate, cercetătorii au constatat că nu a existat nicio diferenţă în ceea ce priveşte timpul necesar pentru a progresa la următorul nivel de handicap între cei care au luat un medicament şi cei care nu au luat niciun medicament.
„Medicamentele pentru scleroza multiplă pot fi costisitoare şi vin cu riscuri de efecte secundare”, a declarat dr. Michel. „Rezultatele noastre indică faptul că ar trebui să existe o evaluare constantă a terapiilor pentru scleroza multiplă pentru a determina dacă beneficiile depăşesc riscurile pentru persoanele cu boală progresivă primară”, a mai menţionat ea.
O limitare a studiului ar putea fi faptul că a fost unul retrospectiv, şi nu a urmărit pacienţii în timp real. De asemenea, printre cei care luau medicamente, majoritatea luau rituximab şi mai puţine persoane luau ocrelizumab.
Sunt necesare mai multe cercetări în grupuri mai mari de persoane pentru a confirma constatările acestui studiu, spun autorii.
Studiul a fost susţinut de Agenţia Naţională de Cercetare din Franţa, de Registrul francez al sclerozei multiple şi de Fundaţia Eugène Devic EDMUS.
Mai multe despre scleroza multiplă la BrainandLife.org, o revistă gratuită a Academiei Americane de Neurologie pentru pacienţi şi îngrijitori, axată pe subiecte care privesc bolile neurologice şi sănătatea creierului.
Academia Americană de Neurologie (AAN) este cea mai mare asociaţie mondială de neurologi şi profesionişti în neuroştiinţe, cu peste 40.000 de membri. Misiunea AAN este de a spori împlinirea profesională a membrilor şi de a promova sănătatea creierului pentru toţi. Un neurolog este un medic cu pregătire specializată în diagnosticarea, tratarea şi gestionarea afecţiunilor creierului şi sistemului nervos, cum ar fi boala Alzheimer, accidentul vascular cerebral, comoţia cerebrală, epilepsia, boala Parkinson, scleroza multiplă, cefaleea şi migrena.
