Un studiu de la Universitatea McMaster din Hamilton, Canada, publicat în ”Nature Microbiology” a arătat noi detalii legate de istoria apariţiei antbioticelor şi dezvoltarea rezistenţei la acestea şi le datează co-emergenţa cu 350-500 de milioane de ani în urmă.
Studiul este primul care pune biosinteza antibioticelor şi rezistenţa la acestea într-un context evoluţionar. Descoperirile vor ajuta la ghidarea descoperirii în viitor a unor noi antibiotice şi a unor alternative la antibiotice, medicamente vitale dată fiind ameninţarea globală a rezistenţei antimicrobiene.
”Descoperirile sunt de un interes semnificativ. Studiul arată câteva implicaţii ale modului prin care am putea controla consumul de antibiotice şi am putea găsi noi medicamente pentru infecţiile antimicrobiene”, a spus conducătorul studiului Gerry Wright, profesor al Departamentului de Biochimie şi Ştiinţe Biomedicale la McMaster, citat de sciencedaily.com.
Echipa a extras acest istoric prima dată prin identificarea secvenţelor genomice ce codifică toate programele genetice necesare pentru bioproducţia şi producţia antibioticelor glicopeptide într-un grup de bacterii numite actinobacterii. Glicopeptidele includ vancomicina şi teicoplanina, medicamente esenţiale pentru tratarea infecţiilor bacteriene.
Cercetătorii au reprezentat grafic apoi schimbările din aceste programe genetice în timp, arătând că în timp ce precursorii genelor responsabile pentru producţia antibioticelor datează cu până la un miliard de ani în urmă, rezistenţa este contemporană cu bioproducţia primilor ascendenţi ai medicamentelor asemănătoare cu vancomicina, ce datează cu 350-500 de milioane de ani în urmă.
”Rezultatele pe care le-am descoperit în acest studiu oferă o perspectivă valoroasă prin care putem observa criza antibioticelor din prezent. Aceşti compuşi au fost folositori pentru bacterii chiar înainte de apariţia dinozaurilor, iar rezistenţa a evoluat împreună cu bioproducţia ca o metodă de protejare pentru reproducerea bacteriilor. Utilizarea vancomicinei în vremurile moderne în medicină şi agricultură a rezutat în migrarea rezistenţei de la aceşti producători omniprezenţi la bacterii dăunătoare pe perioada a câteva decenii”, a spus la rândul său autorul principal Nicholas Waglechner.
